RSS Feed

Monthly Archives: May 2012

raritati pe blog – o postare serioasa

Posted on

pentru ca vineri am fost invitata la best marketing, un eveniment organizat impecabil de revista Biz.

iata cateva idei (care mi s-au parut mie) esentiale cu care am ramas (o sa vreau sa ma contraziceti daca nu sunteti de acord – cu argumente, desigur)

1. pentru a fi eficienti in marketing, marketerii trebuie sa fi vandut ceva macar o data. marketerii trebuie sa inteleaga chinurile incercarii de a face o vanzare.

2. intre departamentul de marketing si cel de vanzari trebuie sa existe o sincronizare perfecta; departamentul de marketing trebuie sa ceara si sa primeasca mult feedback de la departamentul de vanzari.

3. mai rau decat un client care se plange este unul care nu se plange si pleaca – cand un client se plange iti da ocazia sa te perfectionezi.

4. awareness vs. vanzari -> vanzari (pentru ca ele iti aduc bani)

5. clientii trebuie transformati in fani – implicati-va in proiecte, comunitati, sustineti cauze, interactionati!

6. pentru loializare asigurati-va ca departamentul de serviciu clienti functioneaza brici!

7. online-ul nu e gratis. nici ieftin!

mai mult, pentru cei interesati, planul de marketing

‘cu ce ne ajuta planul de marketing:

1. Exista un adevar/concept/fenomen fundamental conform caruia, daca pui idei pe hartie, vei putea sa atingi rezultatele dorite. Nu are rost sa va pierdeti timpul incercand sa intelegeti de ce se intampla acest lucru (majoritatea oamenilor isi pierd foarte mult timp incercand sa priceapa sau sa puna la indoiala acest adevar), pur si simplu asa este.

2. Echipa are acum o directie

3. Este un punct de pornire. Marele avantaj atunci cand ai un plan este ca il poti schimba intotdeauna. Ceea ce inseamna, pe de alta parte, ca nu poti schimba ceea ce nu ai.

4. Un plan iti da incredere in ceea ce faci. Daca ai un plan, nu te mai expui la situatia de a-ti schimba directia ori de cate ori concurenta vine cu un produs nou sau isi mai reduce preturile. Respecta planul pe care ti l-ai impus; s-au consumat mult timp, multa gandire si multe resurse pentru a-l pune la punct.’

                                                                                                                             paul j.r. renaud
‘Marketing intr-o pagina’

1. Analiza interna si externa
 Analiza pietei, cadrul de reglementari, concurenta
 Estimari ale venitului pe urmatorii 5 ani
 Analiza mediului intern
2. Viziune si misiune
 Abordare si premise
 Obiective
 Segmentare de piata si cercetare de piata
 Produse si servicii
 Preturi
 Distributie
 Plan de marketing si comunicare
 PR, sponsorizari
 Asistenta pentru clienti
 Vanzari si marketing
3. Planuri concrete de actiune (pe termen scurt)

sursa: renaud-investments.ro

p.s.: radu, tu ce zici?

Advertisements

ora exacta se da la beer o’clock

Posted on

ati auzit de ei? cu siguranta ca da. beer o’clock este locul din bucuresti din care se da ora exacta in materie de bere. se lauda (si nu numai) cu peste 165 de feluri de bere, care fac parte din tipuri diferite: lager, pils, bere de manastire, bere neagra, bere bock, bere afumata, bere weisse si altele. puteti sa-i verificati atat pe site, cat si pe pagina de facebook.

le-am studiat atent meniul si ma mandresc cu faptul ca pana acum am acoperit 10 din berile lor: weihenstephaner hefe weissbier, st. bernardus tripel, kasteel triple, chimay triple, chimay rouge, chimay blue, westmalle dubbel, westmalle tripel, achel 8 blond si rochefort trappistes 8; nu-i cine stie ce, da’-i mai bine decat nimic 🙂

de ce trebuie sa ajunga bere la mine? simplu: pentru ca cineva trebuie sa le explice fetelor cum sta treaba cu berea. si cine ar putea s-o faca mai bine decat… o fata?! mi-am aruncat ochii pe meniu si mi-a placut ce-am vazut acolo: o clasificare foarte frumoasa a berilor, cu toate detaliile de care ar putea avea nevoie o fata. in plus, beer o’clock dispune de ceva diversitate si stim cat de mult ne place noua asta. fiecare bere este prezentata pe indelete, cu toate aromele ce-i dau gust si savoare.

ce-as gusta eu din meniul lor? delirium nocturnum – de departe, prima optiune. de ce? pentru ca-mi place chihlimbarul si-l port des, pentru ca sunt topita dupa mure si dupa mirosul de fructe coapte si pentru ca gustul picant si cel amarui sunt cele cu care-mi place sa ma intalnesc cel mai des. cred c-ar fi mai mult decat interesant sa vad si cum le sta tuturor impreuna, reci, intr-un pahar.

asemenea unui parfum, as putea spune. fiecare dintre noi ne asociem cu un parfum, mai devreme sau mai tarziu; la fel si cu berea. iti place pentru o anumita aroma, ingredient, pentru ca e de firma sau pentru c-ar fi la moda. incerci mai multe pana sa devii fidel uneia. vezi care ti se potriveste si de ce, inveti sa-ti placa si alte arome decat cele cu care erai obisnuita. nu exista doua parfumuri identice; nici beri.

de fiecare data cand gust o bere noua, imi imaginez cu cata pasiune si indarjire a muncit cineva pana ca ea sa-mi ajunga in pahar. la fel cum jean-baptiste grenouille a creat parfumul cu care a cucerit lumea in cartea lui suskind, maestrul berar isi doreste sa cucereasca o lume intreaga cu gustul berii sale. iar pe mine asta nu poate decat sa ma bucure si-mi da motive sa scriu mai des.

in postarea asta injur!

Posted on

bai, nu-mi sta deloc in caracter, asta cu injuratul (pe blog). da’ azi nu-i iert! ii stiti p’aia de la speed taxi? ii stiti! n-aveti cum altfel! is peste tot: la radio, la tv si pe toate, toate strazile si stradutele din bucuresti. si-s multi, ai naibii. de multe ori am senzatia ca-s singura companie de taxi din bucuresti.

si ce-oi avea cu ei, va intrebati. paharul a inceput sa se umple cu vreo doua luni in urma. plecam de pe lipscani pe la vreo 4-5 dimineata. de la bariera pana la hanul lui manuc erau undeva la vreo 50 de taxiuri. 40 erau de la astia. din 40, n-a vrut unul sa ma duca in stefan cel mare. ‘las ca nu-i bai’, imi zic. sun si fac comanda. si sun. raspunde duduia, ii cer o masina in fata hanului. imi spune sa astept si-mi pune muzica. pret de vreo doua tigari. inchid si sun din nou. ii spun ca tot eu sunt si ca as dori o masina in fata hanului. ii spun ca in fata mea sunt vreo 40 de taxiuri ale lor, poate face cumva sa ma rezolve. imi spune iar sa astept, pe aceeasi muzica. mai trec vreo doua tigari. stefania ajunsese deja in drumul taberei, cred ca adormise. inchid si sun a treia oara. ii spun duduii ca tot eu sun, din fata hanului, cu 40 de masini d’ale lor in fata. imi tipa in telefon ca n-are masini si-mi inchide. (insert straight face here)

le transmit, atat duduii cat si colegilor ei parcati in fata mea, toate urarile aferente. numai de bine, cum altfel. am vrut sa scriu si atunci, da’ nu stiu de ce n-am facut-o. da’ scriu acum. de ce?

pentru ca azi au reusit sa ma faca sa-i urasc. da’ rau, rau de tot. care-i povestea? am plecat de dimineata la spitalul floreasca. stau aproape, fac undeva la 15 minute de mers pe jos, usor. am inceput sa fac zilnic drumul asta, pentru a-mi schimba pansamentele in urma operatiei. ii in regula, miscarea imi prinde bine. da’-mi prinde bine atunci cand sunt in stare sa si merg. ajung la spital, surpriza! complicatii. mai trebuie taiat ceva, undeva in zona. n-are rost cu internare, cu alta anestezie in coloana, ii mai simplu cu anestezie locala si apoi fuga la mine acasa. zis si facut, se pune doctorul pe treaba, eu pe urlat, in 10 minute eram gata amandoi. am iesit din spital desfigurata de durere, transpirata de cat m-am zbatut pe masa. sa ma duc pe jos acasa era ultimul gand. ‘no problem’, zic, ‘ia uite ce speed taxi p-aici’. spijinindu-ma din gard in gard ajung langa ele. plangand, sughitand, il rog pe primul sa ma duca acasa. ii spun adresa, zice nu. la fel au facut inca 3, toti de la speed. dupa fiecare raspuns ma rezemam cate 2 minute de masinile lor sa-mi adun energie sa plec la urmatoarea. plangand, sughitand si tremurand de durere. ii injur pe toti, pe fiecare in parte si pe fiecare altfel. plec pe jos acasa, fac 50 de minute. 50!

astfel, le transmit celor de la speed ca-i f*t!! ca le doresc acelasi lucru, dar de 100 de ori mai nasol! ca-s niste mizerii de oameni, niste golani imputiti! ca-mi doresc sa se planga atat de multa lume de ei, incat sa le inchida pravalia. iar toti cei care au lucrat vreodata la ei sa nu mai poata fi angajati in alta parte pe motiv de exces de golanie. sa va duceti la dracu’, toti. si cand o sa aveti mai mare nevoie de-un taxi (si vorbesc de chestii grave), sa vi se inchida telefonul in nas, asa cum se procedeaza la voi.

du-te-n ma’ta, speed taxi!!

mi-s mandra. de mine!

Posted on

plus, o rugaminte spre final!

azi am facut prima plimbare dupa operatie. nu va ganditi ca pan’ acum am zacut ca o leguma; m-am mai invartit prin casa, prin curte, pe stradutele din jur. cu greu, ce-i drept, da’ n-am murit. pentru care va intrebati despre ce vorbesc, va spun pe scurt: saptamana trecuta am stat pentru prima oara internata intr-un spital. pentru mine a fost infricosator; ai mei stiu de frica mea de ace, doctori, paturi de spital & co. va dati seama cam ce soc am suferit ‘traind’ o punctie, iar mai apoi cand m-am trezit mancand perfuzii si semnand ‘jdemii de hartii. nu va mai spun c-am plans cand mi s-a spus de anestezia in coloana pe care urmau sa mi-o faca pen’ ca infectia era nasoala rau. deci, da: eram panicata, singura si am plans aproape non-stop pana am intrat in operatie.

abia cand am intrat in sala mi-am dat seama ca facusem circ degeaba; dar macar ma cunostea toata sectia de chirurgie. 🙂 n-am simtit nimic: nici macar nenorocita aia de rahianestezie. operatia a fost fun (da, pot spune fun, tinand cont de starea mea de atunci): am vorbit cu doctorul despre fotbal (dinamovist convins), concertul de acum doi ani a celor de la ac/dc si despre concertele la care vrea sa mearga vara asta. my doctor rullz, asta-i clar. nu stiu cand s-a terminat operatia, nici cat a durat. stiu ca ma astepta tata cand m-au adus unii in salon; ca si doctorii, tata mi-a zis sa nu-ncep sa ma misc, c-o sa mi se faca rau mai tarziu de la anestezie. doar nu credeti c-am ascultat, nu? eeeiii.. 🙂 au urmat un atac de panica, o repriza de frisoane zdravene, alertarea asistentelor si a doctorului, rugaminiti si incercari ale tatalui de a ma linisti si, in cele din urma, un somn de vreo 2-3 ore. cred..

stef m-a vizitat si mi-a adus flori, iar un coleg de salon a intuit ca suntem impreuna. 🙂 sora’mea mi-a adus-o pe hello kitty sa ma vegheze noaptea si tot in prima noapte a fost prima oara cand cineva m-a dus de mana sa fac pipi. groaznic, da! si da, mi-a fost rau de la anestezie de-am zis ca bat pe cineva.

am stat internata doua nopti, acasa a fost binisor doua zile; ieri am mai avut ceva probleme la control, azi la fel. e posibil sa mai fi aparut o chestie care sa trebuiasca operata. am mai trecut printr-o punctie, da’ supravietuiesc. cum spuneam in titlu, mi-s mandra de mine. azi am facut prima plimbare pe care o pot numi plimbare. m-am dus pe jos pana la spital si m-am intors la fel; incet, da’ sigur. e bine, se poate. or sa treaca toate: si infectii, si dureri si alte interventii.

si pentru ca ma simt mult mai bine (doar am inceput sa scriu, ce naiba), vreau sa va rog ceva. probabil ca stiti cu totii de chinurile prin care trece actorul Serban Ionescu; eu am aflat in spital. eu cred ca am pierdut suficienti oameni care-ar mai fi avut multe de aratat. probabil asta cred si cei de la zorilestore.ro, cei care ne cer ajutorul pentru a-l ajuta pe actorul serban ionescu. povestea-i simpla: zorilestore.ro doneaza 0,5 lei pentru fiecare share pe facebook. adica intrati pe pagina lor de facebook, probabil va trebui sa le dati si-un like si apoi dati un share pentru Serban Ionescu. veti gasi pe pagina lor toate detaliile. dureaza 10 secunde, maxim. pentru actorul Serban Ionescu ar putea insemna ani. mai mult, pentru vanzarile din perioada 15.05. – 15.06.2012, zorilestore.ro doneaza 1% pentru actorul Serban Ionescu. gasiti detalii aici si aici. asa ca, eu va rog sa v-apucati macar de share-uit, daca nu si de cumparaturi.

p.s.: azi am luat primul mic dejun adevarat dupa o saptamana

p.s.2: dvd-ul live undergroung al baietilor de la byron (da, am fost la lansare) si l-am castigat cu autografe cu tot, e terapie curata. 🙂

sa fiti sanatosi!

sa castige gog!

Posted on

de ce vreau sa castige cristian gog finala de la romanii au talent?

pentru ca daca nu castiga anul asta, s-ar putea sa mai incerce si la anu’. si ramanem naibii fara linguri!

p.s.: puteti castiga linguri indoite de gog insusi sau tricouri marca cristian gog daca-l sustineti si voi: vezi campania blogal initiative

 

de ce refuz sa vad ultima parte din harry potter

Posted on

postarea asta-i pentru ca m-am uitat aseara la talismanele mortii, prima parte.

despre pasiunea mea pentru harry potter am mai scris si cu alta ocazie. spuneam atunci ca aveam vreo doispe ani cand am descoperit lumea plina de magie pe care mi-o imaginam liber in capsorul meu. gresit: pentru postarea asta m-am documentat corespunzator si astfel am descoperit ca primul volum din harry potter a aparut in ’97. voi mai stiti ce faceati atunci? eu aveam opt ani. eram un copil vesel, sanatos, cu chef de joaca si cu o imaginatie la fel de bogata ca si acum. in anul 2000 mi-am facut permis la biblioteca municipala onesti si-am pus mana pe primele trei volume din seria harry potter. le-am citit pe toate in doua zile, era fascinant.

in aceeasi vacanta (de vara) am venit la bucuresti. cu trenul. tentatia de a alerga spre un peron cu gandul de a intra in alta lume, eventual cea pe care mi-o imaginam eu, a fost foarte, foarte mare. tot la bucuresti am vazut pentru prima data filmul, harry potter si piatra filosofala. era fascinant, dar nu se compara cu ce-mi imaginam eu cu fiecare rand pe care-l citisem.  am si jucat harry potter. da! si eu si tata. si era ca-n carte, ca-n film. era perfect. si uite-asa mai trecea un an, mai aparea un volum, un film, un joc si iar un an. si-mi traiam copilaria cu harry&co. si nu ma deranja deloc. si-au trecut ani, multi; vreo 10 – 12. si eu tot cu harry potter.

acum am 23 de ani, am crescut si am aceeasi imaginatie bogata pe care o aveam si la 10 ani. am inceput sa am pretentii de om serios, matur, da’i greu. mi-am propus sa-mi cresc copiii cu harry potter, exact cum am facut-o eu: cu cartile, filmele, pulovere si fulare in culorile casei cercetasilor, gogosi cu dovleac si poate doar bunica sa mai stie cu ce am batut-o la cap. 🙂 pe de alta parte, simt ca inca nu mi-am incheiat socotelile cu copilaria. refuz cu o incapatanare de care n-am mai dat dovada pana acum sa vad ultima parte a filmului. stiu, am citit cartea, da’ nu se pune. daca ma uit, am senzatia ca o sa-mi inchei socotelile cu copilaria. si se pare ca nu prea vreau.

copilaria alaturi de harry potter a fost minunata si da, m-a invatat lucruri: despre prietenie, despre adevar, despre lucruri marunte da’ foarte speciale. nu stiu in ce masura sunteti de acord cu mine, dar mi-as dori ca generatiile tinere sa creasca cum am crescut eu, marcata de niste personaje minunate pe care nu le voi uita niciodata. eu am facut parte dintre cei mai norocosi. de ce spun asta? pentru ca am aflat un lucru socant: suntem tara cu cea mai ridicata rata a deceselor la copiii cu varsta de pana in 5 ani, din uniunea europeana, cu o medie a mortalitatii infantile de peste doua ori mai mare fata de celelalte tari. in fiecare an, in tara noastra mor peste 2000 de copii cu varsta pana intr-un an. 

avand ca obiectiv reducerea mortalitatii infantile si imbunatatirea sanatatii si calitatii vietii copiilor romani cu varsta intre 0-5 ani, campania desfasurata de catre organizatia salvati copiii cuprinde actiuni de informare si educare a a viitoarelor mame  si a comunitatilor cu rate mari de deces in randul copiilor, asigurarea unei alimentatii sanatoase (suplimente nutritionale) femeilor gravide si copiilor cu varsta pana in 5 ani si dotarea maternitatilor cu echipamente performante.

biochefarm international va contribui la programul “fiecare copil conteaza“ donand in produse organizatiei salvati copiii un procent din contravaloarea suzetelor vandute,  oferind, astfel, posibilitatea tuturor celor care vor achizitiona suzete inscriptionate cu logo-ul salvati copiii,  sa sustina activ reducerea mortalitatii in randul copiilor. suzetele vor fi pe piata, la vanzare, incepand cu data de 1 aprilie 2012.’ suzetele despre care ati citit sunt suzetele nuk, poate unii dintre voi le stiti. daca nu, va puteti informa despre ele aici si puteti fi la curent cu ultimele stiri aici.

eu am inteles ca fiecare copil conteaza! si va invit si pe voi sa ne impartasiti amintiri din copilarie!

*o campanie blogal initiative!

%d bloggers like this: