RSS Feed

Category Archives: recenzii

o sala plina de muieri…

vineri seara, 22:15, movieplex.

a venit mama la bucuresti si daca tot am fost numa’ noi, fetele, ne-am dus la filme pentru … fete. ladies and gents, magic mike! 🙂

 

nu prea stiu ce-as putea sa spun despre film. nu-i o capodopera, da’ la asta nu cred ca se astepta nimeni. as putea totusi sa va spun ca bunaciunea aia de actor ce sta numa’-n costum in white collar e buuuun, ma. altfel, nu-mi amintesc… de fapt, nu cred ca am vazut vreodata atatea buci si coapse epilate de barbati.

sala a fost ocupata, in proportie de 90% numa’ de femei ce-au fluierat mai tot filmul, iar niste dudui din spatele nostru si-i alesesera si-i impartisera deja intre ele.

in orice caz, in sala a fost mult mai multa galagie decat a fost pe stadion la dinamo – barcelona (da, am ajuns si acolo pana la urma).

daca va plictisiti intr-o seara, duceti-va sa-l vedeti. altfel, nu-i musai.

vinerea asta vorbim despre filme

Posted on

dupa ce-am lungit-o vinerea trecuta scriind si amintindu-mi de locuri cu bere buna, o sa va fac atenti cu o postare despre filme. ca tot e weekend. am primit o leapsa de la emil studentul minune si am neglijat-o cateva zile bune. azi ma adun si incerc sa raspund la cerinte.

 

1. filmul preferat

ba, asta-i grea. grea, grea! si-i cu atat mai grea cu cat am vazut si revazut foarte multe filme bune in ultima perioada. nu ma pot hotari nici daca ma gandesc o saptamana. oscilez intre the shawshank redemption, scent of a woman, the illusionist si dragul de pretty woman. 🙂

 

2. cel mai prost film vazut vreodata

ma, nici aici nu ma pot hotari.. si nici nu-mi vin in minte multe.. daca fac totusi un efort, va spun asa: austin powers: the spy who shagged me.

 

3. cel mai bun 3d?

si daca nu ma insel, singurul pe care l-am vazut: ice age (ala care a aparut primul 3d, ca eu n-am mai tinut pasul).

 

4. cea mai mare dezamagire?

shreck 3. clar.

 

5. ultimul film vizionat?

revazut, de fapt. senna. bun ba, bun! si iar am plans.

 

6. ce film necunoscut ai recomanda (3 optiuni):

– aa..;
– aaa…;
– necunoscut?!?!  stiu! stiu! senna!!!

 

7. filmul romanesc preferat

frate, eu raman cu bd-urile.

 

8. ce preferati: filmele dinainte de 89 sau cele actuale?

astea de acum, dar recunosc ca mi-ar fi placut sa vad un harry potter filmat acu’ vreo 30-40 de ani.

 

9. cel mai slab film romanesc?

bai, nici asta nu stiu. da’ n-o suport pe maria dinulescu. se pune?

 

10. cinci filme romanesti pe care le-ai recomanda (in afara de preferat)

m-ai inchis. aa, stai. pruncul, petrolul si ardelenii. e de vara, recomand.

 

11. ultimul film romanesc vazut:

pruncul, petrolul si ardelenii.

 

recitind postarea, imi dau seama ca nu mi-a iesit mare lucru. poate stef, radu sau altii s-or descurca mai bine.

recenzie a ultimelor douasprezece luni

sau a celor mai recente douasprezece luni, ca ‘a ultimelor’ suna morbid. 🙂

ele (lunile) au trecut mult prea repede, da’ stiu ca eu le-am trait intens. si mai stiu ca am facut cele mai multe picnicuri (mai multe decat toate iesirile la ‘iarba verde’ din perioada in care eram copil). am prins destul de multe rasarituri pe terasa la mc la romana, unul mai interesant decat celalalt. am gatit mult mai mult decat in primii ani la bucuresti si am pozat mult din ce am gatit/mancat. am vizitat lisabona si mi-am uitat cheile acolo, m-am plimbat mult, m-am plans de picioare cam tot atat cat m-am plimbat, am mancat foarte foarte mult si foarte foarte bun, am descoperit sangria branca (alba) si mi-a placut. m-am dat mult cu bicicleta si cu rolele. am baut bere foarte diversificat; la fel si vin. am descoperit simbio si-mi place sa ma duc acolo (doar) cu cei apropiati. am avut-o pe stefania in vizita dupa ce-am dus ani de lamuriri. 🙂 am facut fapte bune. am citit multe carti bune si-am vazut si foarte multe filme (multe bune). am adaugat nenumarate pliculete de zahar la vasta colectie ce-o detin. am facut esenta de vanilie. am cunoscut oameni care mi-au devenit prieteni si oameni de care mi se face dor adesea. am consolidat unele relatii de prietenie ce existau de ceva vreme si am renuntat la altele care nu-si mai aveau rostul. am aflat ca mecanismul meu de aparare-i defect si tre’ sa ma descurc singura.

am schimbat blogul, prieteni, locatii, paturi, freza, colegi, domiciliu, obiceiuri, bani, tigari, telefon, un mouse, buletin, haine, opinii, dorinte, retete, carti si, intre atatea modificari n-am reusit sa-mi schimb sentimentele fata de o persoana; drept urmare, imi e in continuare foarte draga (ea, persoana; ca stiu eu ce va trece prin cap).

in mai putin de doua saptamani se incheie anul cu numarul 22 al existentei mele in viata celor dragi. pe aceasta cale va aduc la cunostinta faptul ca nu mai am umbrela: am pierdut/mi-au furat vreo 6 in mai putin de 4 ani; si cum nu-mi doresc una oarecare, mi-am dat silinta si am gasit cea mai umbrela dintre umbrele

 

o gasiti aici si da, imi place mult, mult, mult.

 

dupa ce-ati rezolvat problema cu umbrela (si numai atunci) puteti sa va ocupati de lista de carti de care va povesteam la inceputul anului. pot fi foarte, foarte vechi, eventual dubluri prin biblioteca bunicii sau prafuite, din anticariat.

la final, dupa ce-ati rezolvat cu umbrela si cartile, regina balului: cartea cu bomboane.

sa vedem cine se va bucura de admiratia mea eterna?.. 🙂

despre ‘das parfum’ a lui patrick suskind si ‘perfume – the story of a murderer’ a lui tom tykwer

sau cartea bate filmul; si nici filmul nu-i rau deloc…

celebritatea lui patrick suskind vine in urma publicarii primului sau roman, ‘das parfum. die geschichte eines mörders’ (1985), carte ce a starnit senzatie si a devenit peste noapte un bestseller international. in 2006 a fost turnat un film dupa acest roman: ‘perfume – the story of a murderer’, filmat in franta si catalonia, cu un buget de 60 de milioane de euro. regizorul filmului a fost tom tykwer, cotat ca unul din cei mai interesanti regizori germani ai acestor ani.

acestea fiind spuse, sa vedem ce-i cu cartea, cum e filmul. personal, cartea m-a incantat mai mult datorita descrierilor detaliate dupa care sunt innebunita, dar nici filmul nu mi-a displacut. initial am vazut filmul si mi-a placut, apoi am aflat ca exista si o carte dupa care a fost inspirat. de autor nu auzisem niciodata si nici nu cred ca as fi auzit altfel. ca oricarui film inspirat dintr-o carte, ii lipsesc multe; dar la momentul vizionarii n-aveam de unde sa stiu. iar elementele lipsa ce nu s-au regasit in film mi-au tinut ochii in carte pana la sfarsit, de frica sa nu ratez ceva.

mi-au ramas foarte bine intiparite in minte doua scene: scena mortii madamei gaillard si scena in care baldini miroase ‘amor si psyche’. prima scena este descrisa intr-un fel in carte iar in film ni se infatiseaza altfel; pe buna dreptate daca ma gandesc bine – suskind l-a cam pus in dificultate pe tykwer cu povestea despre moartea madamei. la polul opus, scena cu baldini mirosind un parfum spre a-i ghici compozitia se intampla in film asemenea descrierii din carte, fara a omite nici macar un singur detaliu.

in secolul al optsprezecelea traia in franta unul dintre cei mai geniali si mai detestabili barbati dintr-un veac nu sarac in personaje geniale si detestabile ...’ – si ni se face introducerea in poveste…

intreaga poveste il are in centrul ei pe jean-baptiste grenouille. destinul sau sta sub semnul tragicului inca de la nastere, cand mama lui il abandoneaza fara regrete sub un morman de resturi de peste. primul scancet al copilului o trimite insa pe mama sa la spanzuratoare. de aici, viata copilul devine un cosmar. salvat, copilul isi petrece primii ani la madame gaillard, unde infrunta manifestarile tot mai clare de ostilitate ale celorlalti orfani. ceva in jean-baptiste face lumea sa se teama de el. nu doar faptul ca personajul este cu desavarsire lipsit de un miros propriu; intreaga sa faptura inspira neincredere, teroare. desi ajunge sa munceasca ca un sclav intr-o pielarie, singurul lui scop in viata devine cunoasterea si conservarea tuturor mirosurilor, de la mirosul de flori pana la mirosul alamei, portelanului, pielii, parului, granelor, pamantului sau chiar al omului. toata viata si-o dedica invatarii tuturor tehnicilor de pastrare a mirosurilor, pentru a-si implini cel mai mare ideal: ‘crearea parfumului perfect’.

intregul univers devine astfel o harta a parfumurilor si a duhorilor, pe care doar el, jean-baptiste, este capabil sa o descifreze. astfel, viata sa devine o mare calatorie pentru a-si duce la bun sfarsit menirea. va invata tehnicile de conservare, va face multe sacrificii pentru obsesia sa. daca si in ce masura isi va duce planuri la capat aflati din carte sau din film. le recomand pe amandoua, fara sa conteze ordinea.

read it. watch it. love it. you’ll thank me.

 

capote’s ‘in cold blood’

asa cum am promis intr-o postare de pe la inceputul anului, v-am pregatit impresii (tarzii) in urma devorarii cartii lui truman capote. ideea cu cititul cartii mi-a venit in urma vizionarii filmului, e drept, a doua oara. pentru ca sunt o mare fana a romanelor realiste, cu personaje si povesti care chiar au fost, pentru ca-mi plac descrierile detaliate care-mi permit sa ma transpun in intamplarile pe care le citesc, pentru ca, desi vazusem filmul, cartea lui capote m-a tinut in priza de la prima majuscula pana la ultimul punct; mi-a placut si pentru ca am citit-o in engleza (nu, nu ma laud, dar altfel isi pastreaza farmecul).

this is not beach reading‘ a fost primul lucru pe care l-am citit cautand cartea online; si asa e. un alt lucru de care ar trebui sa tineti cont este faptul ca nu toata lumea are un stomac care poate digera atatea detalii ale unei crime multiple. capote nu se grabeste in a descrie oamenii si locurile implicate in crima si foloseste foarte multe detalii ce creeaza un fel de suspans, la care te-ai putea astepta intr-un roman de fictiune.

hickock (hicock) si smith sunt doi oameni in miscare. socializarea n-a fost punctul lor forte niciodata. indiferent de motive, in mod individual sau colectiv, acestia jefuiesc alti oameni intr-un mod care ii face vinovati, expusi si, in cele din urma, demni de pedepsit. in mod ciudat, ei inteleg ca hotia este un lucru gresit. au fost doi cei care au apasat pe tragaci, au zburat creieri (pardon); si toate acestea pentru patruzeci de dolari si un radio cu tranzistori. capote o spune mult mai bine si mai detaliat decat mine. astfel, va recomand ‘in cold blood‘ intr-un weekend friguros ca cele de acum, alaturi de mult ceai cald (ajuta la combaterea fiorilor de pe sina spinarii) si ciocolata cu menta si lime pentru impacarea cu sine. 🙂
doua – trei cuvinte care mi-au atras atentia:

‘it was ideal apple-eating weather’

‘sitting, he has seemed a more than normal-sized man, a powerfull man, with the shoulders, the arms, the thick, crouching torso of a weight lifter; weight lifting was, in fact, his hobby’

‘… a voice that, though soft, manufactured each word exactly, ejected it like a smoke ring issuing from a parson’s mouth.’

‘he brought me this from san francisco. it only cost a penny. but isn’t is pretty?’

p.s.: m-am apucat de vizionat filmele nominalizate la oscar anul asta. am inceput bine, cu ‘midnight in paris’, despre care am si scris recent. in seara asta ar fi trebuit sa vad ‘the descendants’, dar am pus mana pe ‘parfumul’ lui patrick suskind.

despre paris si midnight in paris

what’s first it’s first: retrag o parte din lucrurile urate pe care le-am spus acum vreo luna despre ce-am vazut la paris. de fapt, nu le retrag, ele raman in picioare. dar as mai avea de adaugat cate ceva pe alocuri. totul din cauza filmului ‘midnight in paris‘, pe care l-am vazut acum o ora.

uitandu-ma la el, mi-am amintit ca mie mi-a placut, la un moment dat, parisul. si nu luat ca intreg, ci bucatica cu bucatica, straduta cu straduta, cafenea cu cafenea. mi-am amintit de cafenelele care umpleau trotuarele, de francezii care povesteau ziua in amiaza mare la un pahar de sampanie, de artistii de pe stradute, de agitatia de la sacre coeur – de departe locul meu preferat, de linistea de pe malul senei seara dupa 22,00, de ploile violente din fiecare noapte si de mirosul de proaspat din fiecare dimineata, de piata in care gaseam in fiecare dimineata baghete calde, frumos mirositoare si specialitati proaspete, de picnicurile la umbra turnului eiffel, de vinul rosu, de branza camembert si de strugurii rose, de muzica ce parea din alta lume, de eleganta femeilor, de romantismul barbatilor, (din nou) de caruselul de langa turnul eiffel in care m-am si urcat, de frumusetea cladirilor vazute de pe sena, cladiri luminate seara. cred ca mi s-a facut putin dor… doar putin. din fericire, cu o masa ca-n poza de mai jos si jazz in surdina mai trece 🙂

cum spuneam, am vazut ‘midnight in paris‘. stef mi l-a recomandat; si era oricum pe lista cu filme de vizionat luna asta, in vederea pregatirii pentru oscaruri. pe o vreme ca asta, cu o sticla de merlot si o cutie (plus jumatate din alta) de after eight a mers cum nu se poate mai bine cu atmosfera redata in film.

fara suparare, woody allen ramane totusi woody allen. filmul este o incantare, muzica pare desprinsa dintr-un spatiu ireal (si nu e, am cautat-o si gasit-o pe youtube), iar personajele sunt de-a dreptul fermecatoare. nu ma dau in vant dupa actori, dar nu pot trece cu vederea prezenta in film a lui adrien brody (ok, i’m a fan!) sau a lui marion cotillard. woody allen ne ofera o escapada extraordinara si ne pune la aceeasi masa, la un pahar de sampanie sau de vin rosu cu hemingway, fitzgerald, picasso sau dali. personajul principal al povestii are o relatie foarte personala cu parisul. acesta ar dori sa se mute permanent in paris pentru ca il inspira si ii ofera casa spirituala pe care o viseaza romantic si idealist din postura de scriitor de romane – inca nelansate. pentru el, parisul anilor ‘20 este perioada ideala in care sa fi trait si creat, un decor cultural si artistic mult mai in ton cu sensibilitatile lui decat zgomotul prezentului. poti sa-l invinuiesti?? 🙂

barbatii si brokeback mountain

intrucat experimentul ‘black hole’ e in plina desfasurare,

ma simt datoare fata de o buna prietena. drept urmare, astazi vorbim despre brokeback mountain. care-aveti scarbe, fobii, ‘principii’ si alte cele, rog sa dati pagina.

care ati ales sa cititi, poate va trece dupa asta: “singurii oameni care ar putea avea probleme cu filmul brokeback mountain sunt cei care sunt nesiguri pe propria lor sexualitate si care vor sa se apere nemergand la el“, spune intr-un interviu annie proulx (pentru cine nu stie cine-i dansa, intrebati-l pe prietenul google).

tot aici? buuun. continuam cu un alt citat, de aceasta data al unui domn al carui identitate nici macar nu ne intereseaza: “eu sunt aici sa satisfac curiozitatea barbatilor. oricat de frumoasa ar fi femeia de langa el, oricat de rafinata, un barbat care experimenteaza mult din punct de vedere sexual, mai devreme sau mai tarziu o sa vrea sa vada cum este si cu un alt barbat.” totul limpede pana aici? bun. si-acum vin eu si zic: un sambure de adevar o exista in citatul de mai sus, dar parc-as vrea sa nu fie chiar asa. adica, clar n-are cum sa fie asa. ar fi foarte de cacat (se potriveste contextului) sa fie asa. de fapt, chiar cred unora le plac femeile si punct. si oricat de frumoasa sau rafinata n-o fi ea (cu totii avem cel putin un prieten cu o astfel de prietena), nu-l vad pe el arzand de dorinta sa planga pe umarul  spatele unui alt prieten.

dar sa revenim la film ca nu mai termin niciodata. dragii mei (voi astia care nu v-ati uita la fim nici in ruptul capului; va stiti voi care sunteti), sa va spun ceva. brokeback mountain nu se rezuma (in nici un caz) la ideea “vai, film cu poponari! hai, ba, sa bem o bere!” (cat de menly!). nu spun ca ar trebui sa va uitati si sa va si placa. ca si mancarea, filmele sunt chestiuni de gust. brokeback mountain nu e “un film cu poponari si vacari, pe deasupra”. brokeback mountain este un film plin de adevar uman, un film simplu si emotionant despre timpul care trece si sentimentele care raman. sau cum spunea alex leo serban, chiar este un film despre iubirea care nu cunoaste frontiere de timp, spatiu sau sex. e ca in bancul acela: “cand doi oameni se iubesc, nu conteaza sexul!”.

p.s.: voi, astia deranjati de film si de ideea de homosexualitate in general, asa-i ca va uitati la filme porno cu partenere de acelasi sex? just asking…

in 2012 ‘capote’ mi-a placut mai mult

wikipedia ne informeaza ca truman capote a fost un scriitor american, unul dintre cei mai importanti ai secolului XX, autor de romane, nuvele si scenarii. a inaugurat cu “in cold blood” genul “romanului de non-fictiune”, roman-reportaj in care personajele si actiunea sunt adevarate. din cauza rezultatelor dezastruoase la invatatura, parintii sunt sfatuiti sa il supuna unui examen psihiatric, fiind banuit de retardare. desi obtine rezultate neobisnuit de bune, la 17 ani abandoneaza scoala si primeste o slujba la ‘the new yorker’.

tot pe wikipedia am citit cum ca ‘in cold blood’ ar fi fost punctul de cotitura. odata cu aceasta carte debuteaza o poveste uimitoare, acoperind sase ani de cercetari exhaustive si zeci de interviuri. ‘in cold blood’ avea sa devina revelatia scenei literare americane; cartea a inaugurat un gen literar nou, “romanul de non-fictiune”, in care “fiecare cuvant este adevarat”. pe plan financiar, cartea este o lovitura si ii aduce 2 milioane de dolari din vanzari; emotional, insa, munca la aceasta carte si implicatiile ei morale il epuizeaza.

in acelasi timp, aparitia romanului marcheaza subtil o schimbare in viata autorului. ecranizata in filmele “capote” (2005) si “infamous” (2006), aceasta istorie a sfasierii launtrice a autorului, prins el insusi intr-un conflict clasic dintre constiinta si datorie, marcheaza punctul de cotitura din viata lui truman capote.

cartea o citesc as we speak, despre film vroiam sa va vorbesc. daca ar mai fi ceva de spus.. uitati-va! neaparat, fara telefoane, iubiti sau mai stiu eu ce va poate distrage atentia si intr-o seara in care sa stiti sigur ca nu va ia somnul; mai degraba intr-o dupa-amiaza de duminica, cand abia v-ati trezit (stim ca multi dormiti duminica la pranz, da? 🙂 ).

filmul este impresionant, subtil, elegant, iar prestatia lui philip seymour hoffman de oscar. in 1959, truman capote, un scriitor celebru din new york, citeste un scurt articol despre o crima oribila petrecuta in holcomb, kansas. o familie intreaga fusese impuscata in casa in care traia, intr-un orasel in care nu se intampla mai nimic, niciodata. inspirat de poveste, capote se indreapta spre kansas pentru a se documenta in vederea redactarii unui articol. pe masura ce afla tot mai multe lucruri si realizeaza ca dispune de foarte mult ‘material’, capote este convins de faptul ca articolul se poate transforma in cea mai buna lucrare a lui, romanul ‘in cold blood’. pentru restul povestii, va sugerez sincer sa urmariti filmul.

in ceea ce priveste cartea, primiti recenzia cat de curand. 🙂

%d bloggers like this: