search engine terms

sau ce cauta unii si altii pe google si ajung pe la mine-n curte. astfel, aceasta va fi o postare despre termenii cautati in ultima saptamana, in urma carora unii mi-au citit sau nu blogul. dar de intrat, au intrat sigur.

 

in ordine absolut intamplatoare, dupa exact cautarile pe care mi le afiseaza wordpressu’, avem:

eucandvreausascriuscriu – fair enough, asa-l cheama (pe blog)

tocanita de mistret – un adevarat succes

briose cu nuci – cele prost-crescute

tarta de visine – aia dulce-acrisoara

am fost cabo da roca – asa e, am fost! 🙂

cum sa ma imbrac de valentine day? – pe bune? cineva chiar a cautat asta??

in anul care mam nascut ce – ce ce?

curiozitati ciocolata – si eu le-am cautat candva 🙂

cat vin fiert sa beau? – daca vrei parerea mea, n-ar trebui sa bei deloc!

am stat ieftin in amsterdam – chiar mai bine! 🙂

ce inseamna sportul – serios?!?

dragon smoking weed – ha, ha! asta-i de la balaurul meu, ala care-mi aprinde tigara cand imi pierd bricheta.

sa vorbesc despre craciun – asa..

transplant maduva spital hadassah israel oana – no idea where that came from

bui bui bu stefan stan – exact!

pancake cake – ce surprinza a avut cititorul..

pavlova eucandvreausascriuscriu – adica-i clar ca cineva a cautat fix pavlova mea!

fursecuri cu ciocolata si cacao – buuune!

sindromul tipatul pisicii – mright..

cum pot sa ma dezvolt personal prin sport? – o intrebare totusi decenta.

paste cu sos pesto si somon – si muuuuult patrunjel

bring it on 2012? – a mea era fara ‘?’

fular harry potter – inca-l mai am la onesti..

tarta multa mere – aia a lui hadean

speghetti cu somon – de fapt, spaghetti..

ziua indragostitilor – aia pe care ma pis, da!

prajitura cu creme de vanilie si bezea – aceeasi marie cu alta palarie

stefan stan – din nou..

asta seara mi-a placut muzica – mie imi place in fiecare seara

papa bun de pranz – oare i-o fi placut? 🙂

tarta cu visine 6 oua – si 6 linguri de zahar si 6 de ulei; renumita tarta ‘666’ 🙂

tocanita din carne de mistret la cucta – ce-i cucta??

dont neau – engleza nu predau!

nu-mi place…! – nici mie nu-mi plac multe

ma pis din 20 in 20 de minute – saracu’..

cum sa pregatesti carnea de mistret – aawww.. i’m so proud of myself

scrisoarea 1 de multumire pentru profesor – teacher bradea!

sora mea – galusca 🙂

radacini ardelenesti

respectiv mosteniri de la bunicu’ 🙂

la targu mures n-am mai fost de nu-mi aduc aminte cand… dar imi amintesc totusi ca era frumos. plecam cu bunicu si bunica, cu masina sau cu trenul si ne duceam la bunica batrana (strabunica) si la fratii lui bunicu. stiu ca era liniste si, copil fiind nu prea-mi placea; iar acum tanjesc dupa linistea de acolo. iar ceasul cu flori mi-a ramas proaspat in minte, la fel si apusurile de pe balconul strabunicii. si viermele gasit intr-o ciocolata laura 🙂

de cand ma stiu, bunica-mea mi-a zis (cu multa mandrie in glas) ca am picioare ‘blajesti’, adica din partea lu’ bunicu. mica fiind, imi era cam perpendicular ce insemna asta, mai ales ca pana pe la 8-9 ani aveam niste picioare in x de ma minunez si acum uitandu-ma la poze. de cativa ani insa, tot primesc laude; si acum inteleg mandria bunica’mii. 🙂

tot din partea lui bunicu cred ca am mostenit si pasiunea pentru mancarurile condimentate, respectiv picante, de te-apuca sughitul la masa. si ca sa ramanem la masa, tot de acolo cred ca mi se trage si placerea de a savura un fel de mancare indelung. (urasc sa mananc pe fuga, prefer sa sar o masa daca n-am suficient timp sa ma bucur de ea).

tot din categoria ‘tipic ardelenesc’ (cred ca) face parte si stilul meu de a lasa lucrurile in voia lor, de a nu ma agita decat cand chiar nu se mai poate, intelegeti despre ce vorbesc? despre o placuta durere-n cur in legatura cu unele si altele din cand in cand (desi asta nu cred ca tine de ‘radacini’). nevoia de a nu face ceva exact atunci cand trebuie, de a ‘fi indisponibila’ atunci cand e mai mare nevoie de mine and so on and so far…

am gasit niste mituri despre ardeleni si-am zis sa vad unde, cat si daca ma incadrez. sa vedem:

de ardeleni se zice ca-s domoli..inceti la minte..ca vorbesc leneeees si apasat  – serios, pot sa accept orice critica, dar sa nu-mi spuna cineva ca sunt inceata la minte; prietenii apropiati pot confirma oricand viteza mea de reactie 🙂

da, suntem calmi.. ne cam intelegem asa intre noi – calma?! si putin cu tenta pacifista chiar 🙂 dar si cand iese la iveala partea moldoveneasca, sa vezi atunci muiere apriga!

ardelenii au cele mai proaste drumuri din tara – de unde stiu? ei n-au plecat niciodata din ardeal??

ardelenii ii trateaza de sus pe toti cei care nu sunt ardeleni – cred ca de aici mi se trag conflictele interioare…

ardelenii nu-si recunosc necunoasterea – necunoastere?? ce-i aia? 🙂

ardelenii nu-si recunosc problemele – si eu care credeam ca asta-i problema care mi se trage din partea moldoveneasca 🙂

ardelenii le stiu pe toate – ca si moldovenii, de altfel 🙂

ardelenii nu raspund cu ‘da’ sau ‘nu’, ci cu ‘sa mai vedem, sa mai vorbim’ – asa faceti, ma??

I am too old for this…

… sau leapsa de la stefania: ‘what are you irrational about?‘. wtf?!?! n-am sa inteleg de ce mi-a dat-o mie. am senzatia ca ma cunoaste mai bine de atat si ca m-a luat la misto cu leapsa. ba mai mult, sunt atat de convinsa ca ma cunoaste atat de bine, incat provocarea mai mare ar fi sa spuna ea what am I irrational about. 🙂

anyway, o sa incerc sa insir doua, trei lucrusoare, dar provocarea ramane in picioare!

what’s first, it’s first: ‘ratiunea suge!’  

 

‘desi in mod rational cunoastem o multime de lucruri, noi nu ne comportam in concordanta cu acestea. de exemplu, desi multi oameni stiu in mod rational ca fumatul este daunator, putini sunt aceia care isi schimba comportamentul pornind de la o observatie ratională si obiectiva.‘, spunea intr-o postare adrian ciubotaru. ca sa facem cea mai scurta legatura cu citatul, pentru cine nu stia, nu m-am lasat de fumat. ba mai mult, imi amintesc ca am capatat acest obicei in urma implicarii intr-o campanie anti-fumat. irrational enough???

dupa modelul iPhone, iPod sau iPad, you can call me: iRrational.

so, what am I irrational about? luarea deciziilor. facutul cumparaturilor. gatitul (si aici vorbesc despre mancare, nu despre statul in fata oglinzii). timpul de care am nevoie sa ma atasez de cineva. increderea pe care o acord cuiva. calcatul camasilor altcuiva decat ale mele. purtatul hainelor pe care le-am mai vazut pe cineva pe strada. purtatul hainelor potrivite in anotimpurile nepotrivite. ca sa nu mai vorbim de deschisul gurii in momentele (ne)potrivite. asteptatul asa-zisului fat-frumos care, intre noi fie vorba, nu tre’ sa vina calare pe-un cal alb; si poa’ sa manance seminte si sa bea bere cand se uita la meci. 🙂 renuntatul la dulciuri. alegerea cafelei. si gata ca deja v-am spus prea multe. astept, cum spuneam mai sus, completarile stefaniei 🙂

pana atunci, daca-i leapsa, sa mearga mai departe. si asemenea leapsa nu poate merge decat la psihologul de serviciu. 🙂

 

cu patura-n cap

… asta pentru ca ‘singur sub dus’ e luata 🙂

in seara asta, o postare scurta; haioasa (sper) si pe bune. zic…

astfel, mici cugetari despre ce sa nu faci/spui in pat (sau pe langa, irelevant)

una culeasa: orgasmele sunt doar glazura unei prajituri deja delicioasa; aceasta se poate traduce usor prin: ‘nu te mai agita ca boul si nu ma mai intreba daca si cand termin, ca nu asta-i scopul principal!’

‘bej! bej o sa vopsesc tavanul!‘ – daca la asta te gandesti in timpul actului sexual, sigur nu esti unde trebuie si cu cine trebuie. si nici cum trebuie! si sper ca n-ai zis–o cu voce tare. macar atat…

in nici un caz, absolut nici unul, nu-i torni individului ceara fierbinte pe piept, cum ai vazut tu in livin’ la vida loca al lui ricky martin, pe vremea cand erai mare fana. sub nici o forma. niciodata!

daca va apuca vreo pasiune in timp ce gatiti cu ardei iute (pe care ati pus, evident, mana), abtineti-va de la atins.. ma-ntelegeti voi…

fara ‘esti asa dragut/dulce!..‘ (nu-mi explic de ce-i derajeaza asta, dar se pare ca-i deranjeaza!) sau ‘cred ca am uitat sa-mi iau pilula azi..‘ (abtine-te!) si in mod clar, fara ‘se mai intampla..‘

ca sa vedeti ca intr-adevar m-am documentat pentru aceasta postare, hai sa va spun una tare: ‘barbatii nu au punctul g. de ce spunem asta: punctul g al femeii a fost mereu studiat, dar al barbatului niciodata.‘ asa ca, se presupune ca el nu exista. :))))

in incheiere, un barbat care asteapta doua luni sa ajunga cu tine in pat, sigur are o problema!

un alt sut in fund pentru nokia

de data asta, de la mine.

eu si nokia (numeroase modele, din care amintim, cu maxim respect si etern regret, spectaculosul 3310) am avut o relatie foarte lunga. daca ma gandesc bine, a fost cea mai lunga relatie a mea. si a tinut undeva la vreo opt ani. si tare bine ne era impreuna. nu m-a lasat niciodata balta pe parcursul acestor ani, nu mi s-a impotrivit nici macar o data. de vreo doua ori a plecat de langa mine brusc, fara sa-mi dea de stire: o data in piata, la martisoare, de 1 martie si alta data pe malul casinului, la plaja, aproximativ de ziua roxanei. dar se intorcea mereu: mai nou, mai frumos, luat pe puncte, la abonament sau la liber, cu banii jos, mai colorat, cu ecran mai mare, cu tastatura qwerty si niciodata cu touch. imi placea atat de mult si, cu fiecare model nou aparut ma vedeam pana la sfarsitul zilelor.

magia a disparut insa brusc. nevoia de instant messaging, e-mail, download de mare viteza, tastatura qwerty si formele curbate ale micului blackberry au daramat ceea ce se cladise in timp: relatia bazata pe respect, grija si atentie se destrama usor… am crezut ca pot rezista si ma mandream (inca) cu al meu nokia, dar tentatia era cu atat mai mare cu cat colegii de munca dezvoltau cu blackberry relatia pe care eu deja o aveam cu nokia. cred ca a fost nevoia de nou, de altceva; simteam o provocare… cat ai zice peste, nokia a ajuns in grija unui prieten, iar eu ma cunosteam cu actualul meu blackberry. in prima saptamana in care ne cunosteam l-am scos si-n lumea larga, l-am plimbat cu avionul, a vazut lisabona cu imprejurimile, cabo da roca, a pozat cele mai frumoase fructe de mare si cea mai buna sangria branca. in a doua jumatate a concediului mi-a cunoscut parintii, i-am aratat onestiul si imprejurimile si parea ca-i place.

l-am adus apoi la bucuresti, de unde plecase, apoi la chiajna, la buzau, pe la leresti. peste tot a cunoscut oameni noi (lui), de peste tot ma lasa sa-mi verific mail-ul, sa-mi modific statusurile pe facebook, sa stau la barfa pe mess. aproape ca uitasem de nokia, pana acum cateva zile cand, de nicaieri, a stins lumina si n-a mai vrut sa o aprinda. si era ciudat. eu nu intelegeam nimic, vladut nici atat. ne uitam amandoi surprinsi, e drept, eu usor ingrijorata. da’ n-a vrut sa se deschida. deloc deloc. nici duminica seara, nici luni, nici marti, nici miercuri. astfel, m-am intors la prima mea dragoste, nokia. dar nu ma pot obisnui cu el, el nu ma mai vrea, imi ingreuneaza foarte mult comunicarea cu ai mei, nu vrea in ruptul capului sa-mi arate contactele din sim… ce sa mai?.. nu vrea si pace. imi pare ca inca imi poarta pica. dar nu-i nimic, draga nokia, mai poti face pe nebunul foarte putin timp! tin sa te anunt ca maine blackberry-ul e gata sa ma satisfaca (din nou) pe deplin si tu o sa ajungi iar intr-un sertar intunecat, singur si nici macar intr-o husa de protectie. si te anunt ca se putea si mai rau!!

ma pis pe ea de valentine’s day!

si ma dezabonez rapid de la toate newsletterele. si nu ma mai abonez niciodata, nicaieri. inca de la inceputul saptamanii trecute am inceput sa primesc email-uri cu oferte pentru valentine’s day, cu idei de cadouri, reduceri, destinatii dintre cele mai exotice, meniuri; email-uri despre cum sa sau cum sa nu ma imbrac, despre cum, unde si ce fel de impachetari sa-mi fac, despre ce si cat sa-i bag lui pe gat, despre filme la care trebuie sa ma duc/uit, in ce tara e mai cald si multe altele. si ma gandesc cu groaza ca mai sunt ceva saptamani pana la ‘marea sarbatoare’ si nu stiu daca m-am dezabonat de la toti ofertantii astia.

momentul in care mi-a sarit mustarul a fost cel in care am citit urmatoarele: ‘traditia de ziua indragostitilor sau valentine’s day presupune exprimarea sentimentelor de dragoste, iubire sau afectiune fata de partenerul de viata. de regula, de ziua indragostitilor, acestia se manifesta prin daruri, mesaje de dragoste sau felicitari specifice valentine’s day.’  hai serios?!?!? asa, deci? hai sa o luam pe bucatele: ‘traditia de ziua indragostitilor sau valentine’s day presupune exprimarea sentimentelor de dragoste, iubire sau afectiune fata de partenerul de viata.’  inteleg din fraza asta ca exprimarea sentimentelor de dragoste fata de partenerul de viata devine inutila in alte zile decat cea destinata sarbatoririi zilei indragostitilor. continuam: ‘de regula, de ziua indragostitilor, acestia se manifesta prin daruri, mesaje de dragoste sau felicitari specifice valentine’s day.’  serios, tine cineva cont de chestiile astea? asteapta ziua asta a lui valentin pentru a se manifesta prin daruri si alte alea ‘specifice’ valentine’s day?!? darurile au ajuns singura modalitate prin care mai poti arata cuiva ca-l iubesti? nasol…

personal, nu inteleg si nici nu inghit ideea asta, conform careia ar trebui sa sarbatoresc cacatul asta de valentine’s day. de ce-mi trebuie o zi pe an pentru a-i arata celui de langa mine ca ma bucur ca-s langa el si el langa mine? pot sa o fac in orice zi, fara un motiv anume. de ce-mi trebuie o zi pe an (aceeasi) pentru a ma bucura de fericirea mea, a lui, a noastra? o putem face zilnic, chiar de mai multe ori pe zi. de ce trebuie sa ma calc in picioare in oras, in restaurante, in cinematografe, parcuri etc. o zi pe an (am stabilit care, da?), sa ma pierd intre inimioarele de plus rosii si roz, pe care le urasc oricum?

de ce sa nu ma bucur zilnic? de ce sa astept un cacat de sarbatoare imprumutata pentru a ma sarbatori cu omul de langa mine? de ce sa fac din ziua lui valentin asta ziua noastra? de ce ne trebuie un motiv pentru a face lucruri impreuna si pentru a ne face cadouri (ca se tot insista pe ideea asta, poate intelegeti voi de ce)? de ce sa te superi (asta e din experienta proprie) cand iti spun ca ma doare-n fund de ziua asta a indragostitilor si ca eu am chef sa stau in casa, sa fac o baie calda, iar tu te poti uita in liniste la meci? zau ca nu va mai inteleg…

nu-mi place…

… ca n-am rabdare si acesta este cel mai cunoscut defect al meu. nu-mi place ca n-am curaj, desi am gura destul de mare (trebuie sa mai cresc). nu-mi place ca n-am timp sa fac toate lucrurile pe care as vrea sa le fac. zilnic. nu-mi place ca ma atasez usor de oameni si incepe sa-mi pese foarte repede; inclusiv de lucruri care n-ar trebui sa ma priveasca. nu-mi place sa fac lucruri doar pentru ca trebuie facute (tre’ sa ma convingi). nu-mi place sa ma duc la sala. nu-mi place sa mananc imediat ce ma trezesc. nu-mi place sa incep ziua fara sa citesc presa sau sa urmaresc ceva stiri. nu-mi place cand ninge in bucuresti. nu-mi place ca e aglomerat in mall-uri de fiecare data cand merg eu (which is rare!). nu-mi place sa treaca ore intregi fara sa mananc ceva dulce. orice! nu-mi plac tigarile sobranie: rele, rele! nu-mi place perioada asta a anului pentru ca sambata noaptea e tare frig pe terasa la mc. si coada la casa. nu-mi (mai) place ca m-am mutat din militari si ajung greu la tanti jeni (nu trebuie sa stiti toti cine e tanti jeni). nu-mi plac bancile si firmele de curierat. nu-mi plac serile de duminica pentru ca dupa ele urmeaza zilele de luni. nu-mi plac oamenii care se ascund, cei care profita, cei carora nu le pasa sau cei care n-au nimic de spus. nu-mi place ca am dreptate, de cele mai multe ori, atunci cand n-as vrea sa am. nu-mi place ca am prieteni cu care nu ma vad pe cat de des as vrea. nu-mi place ca n-am cui sa spun noapte buna inainte sa ma bag in pat. nu-mi place cand persoane cu care am stabilit ca nu mai avem ce discuta imi transmit diverse. nu-mi place sa stau prea mult in casa. nu-mi place ca nu raspund la telefon si-mi aduc aminte peste cateva zile sa intorc apelul. nu-mi place cand nu mi se intampla lucruri care as vrea sa mi se intample. nu-mi place ca-mi doresc prea multe. nu-mi place ca n-am mai scris de trei zile. nu-mi place ca mi s-a terminat dulceata de cirese amare. nu-mi place ca e ger. nu-mi place ca nu mi-am dus azi telefonul la ‘doctor’ si maine n-o sa-mi citesc mail-urile cum eram obisnuita…

 

 

sfanta zi de shopping

uitasem cat de binefacatoare poate fi o ora/doua ore/trei ore/juma de zi/o zi petrecuta cu un prieten bun, vesel, cu chef de vorba si cumparaturi. recunosc ca, la lansarea invitatiei de catre ralu, aceea de a petrece niste foarte mult timp la cumparaturi in baneasa, nu mi-a suras din prima. am zis totusi sa risc: cat de rau putea fi? era totusi undeva in prima parte a zilei, cand magazinul ar trebui sa fie cel putin aerisit si eram cu ea, nevorbite de cateva zile bune. 🙂

acestea fiind calculate minutios, am pornit spre magazin; cu lucrurile foarte bine calculate, cu o lista clara de cumparaturi (cel putin in minte). off topic, nu inceteaza sa ma surprinda oamenii care functioneaza atat de bine fara sa-si fi baut cafeaua dimineata. iar ralu este unul dintre acesti oameni. 🙂

dupa cateva ore eram cu cumparaturile facute, mancate, cu cafeaua bauta, vorbite si rasvorbite si fara nici un chef de a ne indrepta spre casa. dar cum (aproape) toate lucrurile bune nu dureaza mult, a trebuit sa si plecam. multumite, sper. 🙂 iesirea si-a atins scopul, ne-am clatit ochii si-am dat din gura mult. si-a fost tare bine. recunosc, uitatul telefonului meu acasa ar fi fost benefica.

concluzia zilei: seara fetelor trebuie reinstaurata! da stef?

seara de film, de carti, de ceai, de bere, de cosmo. seara de curatenie, de gatit, de pus masti pe fata, da’ seara fetelor sa fie. intelesu-ne-am?