RSS Feed

Monthly Archives: August 2012

alexandra, alexandru si-un tort :)

cam de cand imi aduc aminte, mi-am serbat, intr-un fel sau altul, ziua de nume. nothing fancy, da’ era in grafic. tot cam de cand imi aduc aminte, maica’mea uita mai mereu: ‘ce sa-ti fac daca nu-i cu cruce rosie?’ 😀 #plm..

cand eram mica mi-as fi dorit sa ma cheme oricum, da’ nu alexandra. habar n-am de ce, da’ ma scotea din sarite. eram multi cu numele asta (n-am facut un research or smth, da’ bag mana-n foc ca-n ’89-’90 sunt muuuulti botezati astfel). si nu-mi placea ca era lung de te plictiseai pana strigai pe careva, era complicat de pronuntat si mai ales, nu prea primeam cadouri – am stabilit ca nu e cu ‘cruce rosie’, da? 😀

cand am mai crescut putin a inceput sa-mi displaca si mai tare. de ce? pen’ ca mi-a spus ceva popa ca ‘alexandra’ e de fapt nume de baiat sau asa ceva.. mvai, ce m-am mai suparat.. de parca n-as fi fost eu suficient de baietoasa, mai venea si ‘nea caisa asta sa suceasca cutitu’-n rana. not cool, man, not cool..

wiki zice ca ‘numele alexandru reproduce vechiul nume persan aleksandros. in grecia antica, cea mai veche atestare provine din iliada, aleksandros fiind un alt nume al lui paris, fiul regelui priam. femininul aleksandra apare prima data in descrierea eladei a lui pausanias, ca supranume pentru casandra, sora lui paris. 
aleksandros este considerat un nume compus din verbul grecesc alexo- a apara, a proteja si andros, forma de genitiv a substantivului aner – barbat, om, element frecvent in onomastica greaca. asadar, semnificatia numelui alexandru ar fi care ii apara pe oameni.’ 

si-acum, cireasa de pe tort: despre alexandra se crede ca este puternica, ambitioasa si curajoasa. – my ass! partenerul ei de viata trebuie sa fie la inaltime!clar! macar 180! :)) stie sa fructifice sansele care i se ofera si poate face cariera in domenii precum finante, justitie, audiovizual, jurnalism sau sport. – ar trebui sa ma reprofilez.. 🙂

una peste alta, aseara am facut un tort. 🙂

Advertisements

cateodata mi-e rusine

… dar se intampla destul de rar.

vorbeam recent cu o buna prietena despre tipuri de oameni si-am tras si niste concluzii (in ceea ce ma priveste):

– nu suport oamenii prosti! ba, da’ deloc. si cum ni se intampla tuturor, vrem nu vrem, aveam de-a face cu ei. cu multi: colegi de scoala/facultate/munca, colaboratori, vecini, bugetari, vanzatori la non-stop-ul din colt, portari. oricat de mult mi-as dori sa-mi vad viata fara ei, nu pot.

– nu suport oamenii prefacuti. daca ma gandesc bine, mi-e sila de ei mai rau ca de prosti. n-am sa inteleg cat oi trai de ce nu-s in stare unii sa spuna lucrurilor pe nume; bine, nici ca mine (care mi-am rupt din dinctionar pagina la care se gasea definitia cuvantului ‘diplomatie’), da’ nici ca aia de care vorbesc (‘ – n-o suport pe proasta aia. – pai bine, atunci de ce nu-i spui? – pai, s-ar putea sa am nevoie de ajutorul ei pentru o chestie..). mars, ma!

– nu suport oamenii bagaciosi. daca vroiam sa-ti spun ceva, o faceam. daca ma intrebi ceva de doua ori si refuz sa-ti raspund, e clar ca nu-i treaba ta.

– nu suport oamenii care nu-s in stare sa asculte si alte pareri, pe modelul ‘cine nu-i cu mine e impotriva mea!’. pai bai, boule, daca tot m-ai intrebat, lasa-ma-n pastele ma’tii sa si vorbesc. ti-am ascultat parerea si nu-s de acord cu ea. n-o fi a mea mai buna, da’ lasa-ma sa-ti spun cum vad eu lucrurile.

– nu suport oamenii care cred ca ma cunosc, desi m-au vazut de doua ori in viata si-am vorbit 5 minute pe facebook: ‘las’ ca stiu eu cum esti tu, am vazut pe facebook, am citit pe blog..’. esti un bou!

– nu suport oamenii fara pasiuni, fara idei. mi-e sila de ei ca de aia prosti sau aia prefacuti. ‘ – si, ce-ai mai citit? – pai, nu prea am timp sa citesc… – vreun film ai mai vazut? – nu prea am avut chef.. – pe unde ai mai iesit, ce-ai mai facut in weekend? – mmm, am stat, n-am avut chef.. – pai asta ai facut si saptamana trecuta si acum doua saptamani!.. – da, stiu.. n-am chef..’; du-te, ba!..

– nu suport oamenii care ‘se pricep la toate’. daca-i despre fotbal stie, daca-i politica, la fel; stie despre sport, economie, justitie, moda, cancanuri, bucatarie, it… lasa-ma, frate, sa par si eu desteapta.. macar in grupul meu de prieteni.

or mai fi, da’ nu-mi vine acum. ideea-i ca mi-e urat de foarte multi oameni si-mi vine des sa ma iau cu mainile de cap ca tre’ sa depind de multe ori de ei. aaaa, sa nu uit, nu sport oamenii care-mi amintesc ca ‘doua pahare de vin ii cam mult..’. da’ de ce i-o durea pe ei capul?!..

‘auzi, tu de ce scrii?’

… asta ma intreba cineva recent pe facebook.

si pentru ca nu puteam sa-i raspund decat in scris (lucru care-mi place peste masura), am inceput sa-i insir urmatoarele:

– in primul rand, scriu pentru ca stiu. si ma refer la faptul ca stiu sa scriu din punct de vedere gramatical. (mi-e rusine ca) fac parte din generatatia asta care nu-i in stare sa ia o nota de trecere la romana, generatie care crede ca ‘iona’ e o gresala de scris sau ca ‘farfuridi’ si ‘branzovenescu’ sunt unul si acelasi personaj; pe modelul ‘nu suntem toti la fel’, incerc sa demonstrez ca lectii de gramatica se predau si s-au predat bine in romania, tine doar de unii si de altii sa se lipeasca de ele.

scriu pentru ca pot. stiu, asta nu ma face un geniu; nici macar speciala. dar sunt oameni care pur si simplu nu pot. am prieteni care au o parere foarte buna despre treaba asta cu blogging-ul si care-mi spun, cu parere de rau, ca eu sunt o norocoasa pentru ca pot asterne cateva randuri zilnic intr-un document. asa-i!

scriu pentru ca ma face sa ma simt bine. si pentru ca pot sa am o scuza pentru multe pahare de merlot baute. 🙂

scriu pentru ca asa vreau eu, nu altii. si asta cand vreau eu.

scriu pentru ca eu aleg despre ce scriu. si asta face totul atat de usor..

scriu pentru ca mi se intampla, de multe ori, sa nu reusesc sa vorbesc cu nimeni despre lucruri care ar trebui discutate. si atunci le-nsir aici.

scriu pentru ca mi s-a intamplat de cateva ori sa primesc telefoane de la persoane de la care nu m-as fi asteptat vreodata; mi-au spus ca ‘e foarte tare ce-ai scris tu acolo, sa mai scrii!’. ei, si-atunci, cum sa nu ma bucur?

scriu pentru ca mi-e mai usor sa comunic ceva in scris. si-mi si iese mai bine decat daca as spune-o offline. 🙂

 

tu de ce scrii?

webstock, 28 septembrie 2012

am citit postarea chinezului despre webstock si-am ramas cu un gust amar. am ramas cu un gust amar pentru ca are dreptate; pentru ca locurile sunt limitate si ajung acolo persoane care nu-s nici macar interesate de ce se discuta. astia se duc la culcare impliniti ca au mai bifat o conferinta in agenda personala. nu conteaza ca n-au retinut nimic sau ca nu-s dispusi sa plece urechea la ce se discuta, au fost acolo.

dar asta nu ma deranjeaza atat de mult. ma deranjeaza ca sunt (si cunosc) foarte multi bloggeri la inceput, carora le-ar prinde bine sa auda ce se discuta acolo. dar multi dintre ei nu vor avea loc, fix din motivele de mai sus.

nu m-am dus niciodata undeva unde n-aveam ce sa caut, undeva unde nu ma interesa subiectul, doar de dragul de a fi acolo, de-a bea o cafea si-o bere moca.

webstock este cea mai mare conferinta despre social media din romania. si anul acesta isi propune sa reuneasca nume importante ale mediului online romanesc si sa aduca in prim plan cele mai noi si mai interesante teme din zona retelelor sociale, blogging-ului si tehnologiei. personal, abia astept sa aud ce vor avea de spus invitatii webstock de anul acesta. si sa nu radeti dac-o sa ma vedeti cu carnetelul pe brate luand notite; de aia ma duc.

webstock va avea loc pe 28 septembrie. pentru doritori, participarea la webstock este gratuita, iar invitatia o puteti solicita aici. tot pentru doritori, astazi este ultima zi in care puteti deveni ambasadori ai evenimentului.

am mai bifat niste chestii de pe ‘to do’ list

prima ar fi sa vad si eu cum se filmeaza un videoclip. sambata am stat la filmarile unui videoclip tribut pentru cei de la red hot chili peppers. vreo 14 ore de alergare, glume si voie buna, duble peste duble, mici incidente (ca de, asa se-ntampla). mai multe nu va spun, va arat cand voi avea ce. 🙂 multumirile merg la ursus si la mariciu, care ne-a chemat. si care nu mananca numai #jnitzele. :))

sambata seara am ajuns acasa hotarata sa vad 2-3 episoade din ‘mad men’, da’ totul s-a terminat cand am simtit miros de pat. as vrea sa pot spune ca am dormit pana a doua zi la pranz, da’ nu s-a intamplat. duminica la 8 45 eram la aviatorilor, echipata de alergat. pentru ca duminica, 26 august, particip la triathlon challenge, cu bloggeri. echipa blog de bere va fi echipa formata din loredana (inot), sorin (bicicleta) si subsemnata (alergare). da’ despre asta mai vorbim maine, ca vreau sa va si rog ceva. 🙂

cum spuneam, ieri am fost cu bloggerii in cantonament. in speranta ca poate s-o lua, baietii de la smart atletic ne-au dus la centrul de la izvorani, acolo unde s-au pregatit si olimpicii nostri. ne-au alergat, ne-au plimbat pe biciclete si ne-au aruncat in bazinul de inot. mai mult, ne-au invatat cum sa ne legam sireturile pentru alergare, cum sa ne imbracam, cum sa respiram si ne-au corectat pozitia in timpul alergarii. si eu chiar credeam ca e usor sa alergi…

ne-am obosit apoi pe bicicletele aduse de aventuria; pedalatul asta in viteza (pentru mine) a fost al doilea lucru bifat pe ‘to do’ list-ul meu (mentionez ca toata lumea a purtat casti de protectie, lucru pe care vi-l sugerez si voua).

toti cei de mai sus, impreuna cu clinica anima mi-au demonstrat ca nu-i chiar asa usor sa faci sport; vorba lui vlad, sportul e pentru toata lumea, da’ nu-i pentru oricine. iar cei de la anima m-au pus serios pe ganduri cand au povestit despre analizele amanuntite pe care ar trebui sa le fac atunci cand ma hotarasc ca vreau sa ma apuc de miscare; dupa ce le fac, va povestesc mai multe.

stati aproape, va povestesc curand mai multe despre triathlonul la care ne-am inscris! 🙂

 

 

 

 

 

can you spell ‘good food’? :)

cei care ma cunosc stiu ca o pasiune a mea mai mare decat gatitul este… mancatul. astfel, inchipuiti-va ce bucurie pe capul meu si forfota in stomac la auzul vestii ca cei de la good food ne invita la good food bbq. 😀

recunosc ca am strambat usor din nas la micii, carnatii si burgerii de curcan (o fi fost porcul bolnav), da’ carnaraia de la penes curcanul chiar a fost buna. bine, probabil nu mi-ar fi placut la fel de mult fara sosurile miraculoase de la heinz. 😀 si, sa nu uitam de gradina cu nuc in mijloc, la seratta, unde-i numa’ bine sa te duci in mijlocul saptamanii si sa mai prinzi niste energie pana’n weekend.

de mancare ce sa va spun, in afara de faptul ca a fost exact asa cum ii sta bine: aratoasa si foarte gustoasa. de la burgeri, mici, carnati, salate, sosuri, fantasticul cuscus cu de toate, pasta de masline si humus, bruschetele si grisinele rustice, porumbul copt cu unt aromat, la crumble-ul cu prune (pe care l-am ratat, da’-l fac in weekend c-am pus mana pe reteta), tarta cu lamaie si lime, tarta cu vanilie si fructe de padure, tortul de ciocolata si sosul caramel si banana bread.

toate bune si bune toate; si stropite cu multe pahare de rose.

daca nu ma credeti, aruncati un ochi pe restul pozelor.

 

o sala plina de muieri…

vineri seara, 22:15, movieplex.

a venit mama la bucuresti si daca tot am fost numa’ noi, fetele, ne-am dus la filme pentru … fete. ladies and gents, magic mike! 🙂

 

nu prea stiu ce-as putea sa spun despre film. nu-i o capodopera, da’ la asta nu cred ca se astepta nimeni. as putea totusi sa va spun ca bunaciunea aia de actor ce sta numa’-n costum in white collar e buuuun, ma. altfel, nu-mi amintesc… de fapt, nu cred ca am vazut vreodata atatea buci si coapse epilate de barbati.

sala a fost ocupata, in proportie de 90% numa’ de femei ce-au fluierat mai tot filmul, iar niste dudui din spatele nostru si-i alesesera si-i impartisera deja intre ele.

in orice caz, in sala a fost mult mai multa galagie decat a fost pe stadion la dinamo – barcelona (da, am ajuns si acolo pana la urma).

daca va plictisiti intr-o seara, duceti-va sa-l vedeti. altfel, nu-i musai.

by the way…

nu cred ca mai e o noutate pentru cineva faptul ca sfarsitul lunii august vine cu cel mai tare concert al anului. stim ca vorbesc de supermegaextraordinarii de la red hot chili peppers, da? bun, acum ca am lamurit asta, sa va intreb altceva: vreti sa jucati intr-un soi de videoclip tribut pentru baietii astia?

nu m-am documentat foarte bine si nu stiu daca s-a mai facut asa ceva pentru vreo formatie care a concertat pe meleagurile noastre. da’ oricum ar fi, pentru red hot chili peppers sigur nu s-a mai facut.

treaba-i mai mult decat simpla: cei de la ursus vor sa faca un videoclip cu fanii rhcp din romania si au nevoie de fanii lor. videoclipul va ajunge cumva sub nasul baietilor de la red hot chili peppers, iar daca tu vrei sa fii parte la treaba asta misto, nu trebuie decat sa intri in aplicatia rhcp fans can’t stop de pe pagina de facebook ursus. odata intrat acolo, o sa fii indrumat astfel incat treaba sa iasa bine.

ce spuneti, va bagati?

 

%d bloggers like this: