RSS Feed

Category Archives: pe unde-am fost şi ce-am văzut. şi ce-am mâncat

vizita ‘de lucru’

Posted on

totul a pornit de la o reteta de chicken masala pe care am zarit-o in fuga acum vreo doua – trei zile. pui, legume d’ale noatre, ceva usor. probleme insa la detalii (a se citi condimente): garam masala si paprika spaniola. ce-s alea?!

prietenul google s-a dovedit util. mi-a scris ce-i cu garam masala asta, din ce-i facut si pe unde l-as putea gasi. de exemplu, la magazinul de mirodenii.

luati aminte: nu plecati boemi la drum (cum a facut subsemnata)! de trei ori m-am uitat la program si n-am vazu ca deschid la 12. astfel, uite-ma pe mine la 11:15 uitandu-ma prin geam si incercand sa-mi dau seama cum as putea sa fac sa treaca timpul mai repede. am baut un cappuccino la vecinii magazinului de mirodenii si timpul a zburat.

inauntru e o placere sa stai, sa te uiti, sa mirosi, sa le vezi pe toate intr-un loc. n-o sa ma apuc sa vi le-nsir aici, va rog sa o faceti voi pe site si sa duceti vorba mai departe.

ideea-i ca eu mi-am rezolvat treaba. am gasit si garam masala si paprika spaniola. si mi-am luat si nucsoara, ca prea n-o gaseam pe nicaieri. si pentru ca magazinul de mirodenii incurajeaza gatitul (zic..), m-am ales cu niste betisoare de scortisoare, parfumata cum alta nu-i.

acum ca v-am spus de ei, nu prea mai aveti scuze sa nu gatiti. va spun, am facut un chicken masala de pun pariu ca poftea si mama la onesti. 😀

weekend-ul ce tocmai a trecut

Posted on

… a fost unul tare bun. neasteptat de bun. sambata am gatit (briose cu ceapa verde, praz si emmentaler, pulpa si costite de miel marinate in bere, sos de iaurt si menta, frigarui de legume, salata de cartofi si ceapa cu dressing de bere si mustar si prajitura cu bere cu aroma de cirese si cirese amare pe care au mancat-o mai mult furnicile) si-am iesit la picnic, am motait la soare, am facut poze, am ras, lori a devenit, oficial, de-a noastra. seara s-a terminat in pat, cu 5 episoade de grey’s si vin rosu.

duminica m-am trezit inainte sa sune alarma (lucru care nu se intampla!!). mi-am aranjat fata sifonata, mi-am bagat picioarele-n conversi, m-am urcat pe bicicleta si-am pornit la drum. la 10 trebuia sa fiu la aviatorilor, lori trebuia sa invete sa mearga pe bicicleta. am plecat din stefan cel mare spre aviatorilor, via starbucks + dat jos de pe bicicleta si injurat posesor de caine wanna-be. da’ am ajuns intr-un final in herastrau, cu cafelele de rigoare.

o cafea, o tigara, o barfa. si-au luat fetele bicicletele si-am pornit spre-o zona mai aerisita, ude s-o invatam pe lori cum e cu pedalatul. eu am rezistat 2 minute cu ea, stef vreo 5. am plecat sa dam o tura de lac si-am lasat-o sa se chinuie singura. nu ne sariti in cap, ca asa a invatat. ne-am intors, am gasit-o pedaland bine si vesela ca i-a iesit.

a fost o plimbare frumoasa, am zacut pe iarba, la umbra, la soare, ne-am odihnit, era bine. mi-am lasat bicicleta acasa si-am pornit cu lori spre lipscani, cu o pofta nebuna de guacamole & tortilla chips si bere neagra. de unde altundeva decat de la simbio? am tot scris despre subiect si-o sa scriu atat timp cat o sa ma duc cu aceeasi placere acolo. si da, planuiesc sa ma mai duc. pentru ca-i altfel decat unde mergeam pana sa apara ei. pentru ca locatia mi-e draga, pentru ca dupa amiaza e umbra, pentru ca mancarea-i buna, oamenii sunt calzi, iar atmosfera-i ca la tine-n living. n-are cum sa nu-ti placa, mergeti pe mana mea.

cum va spuneam, dupa atata pedalat, pranzul acolo era cea mai mare recompensa si cel mai bun loc in care puteam sarbatori victoria personala a lui lori.

cat am asteptat mancarea am savurat un ursus black si-un marlboro rosu si maslinele lor, alea marinate si al naibii de bune. nici n-am avut timp sa le pozez. 🙂 au urmat acele freshly made chunky gacamole & tortilla chips de care pomeneam mai sus. atat de bune cu berea neagra. 🙂

si pentru ca v-am zis ca ne era foame, ne-am comandat frittata with bacon, goat cheese, zucchini & tomatoes si un delicios beef steak sandwich.

ne-am bagat furculitele una in farfuria celeilalte, atat de bine aratau si miroseau. si erau la fel de bune pe cat aratau. o sa-nvat sa le fac, promit! 🙂

surpriza din farfuria de mai sus: boabele de mustar. nu mi-ar fi trecut niciodata prin cap; jos palaria!

am facut digestie, am zacut in scaunele moi si-am vorbit despre weekendul care avea sa se termine, despre altii si altele. 🙂 la desert ne-am comandat din nou chestii pe care sa le putem imparti (asa-i cand au mancare atat de buna incat nu poti sa te hotarasti): banana pancakes with butter and maple sauce si french toast with fresh fruits & wild berry sauce. sa va zic cat de bune sunt?? foarte bunee!!

si

era sa uit, au fost acompaniate de cate-o limonada cu menta (foarte buna) si-un smoothie cu fructe de padure si cranberry (divin).

si pentru ca am vorbit de companie buna, una a fost lori, a doua a fost muzica, foarte de duminica dupa amiaza. 🙂 asta mi-a ramas in cap:

seara s-a incheiat cu o alta cafea de la starbucks, bauta pe marginea fantanii de la afi, cu ultimele 6 episoade din grey’s (da, am ajuns la zi!), pringles si dr. pepper.

a fost un weekend tare bun.

 

zau ca mi se facu dor de soarele din grecia

Posted on

chiar daca n-oi pleca curand in grecia, poate plecati voi si v-o fi de folos ce scriu. si m-oi reciti si eu cand o fi sa mai plec. acum vreo 6 – 7 ani, cam in aceeasi perioada, eram acolo. si era soare, liniste si bine. n-am fost in corfu, nici in creta, kos, rodos, santorini sau zakyntos. de ce pomenesc fix de locatiile astea? pen’ ca particip la campania christian tour, care-i cel mai mare turoperator de curse charter din romania (asta am aflat-o de curand).

revenind, cand am fost eu in grecia, am ajuns prin leptokaria, o statiune micuta la vreo 7 ore de mers pe autostrada de atena, am fost la meteora (go there!), atena si salonic. m-as intoarce in grecia? hell yeah! mai ales de cand am vazut ‘mamma mia’. 🙂 m-as intoarce pentru soare, pentru casele albe, pentru cerul curat, pentru gradinile cu cele mai frumoase flori, pentru portocalii si maslinii de pe stradute, pentru greci (ei 😉 ), pentru apa sarata, pentru linistea de acolo, chiar si noaptea si pentru mancare (clar pentru mancare!)

 

 

 

 

 

 

 

va propun o serie de cateva postari, cate una pentru fiecare destinatia mentionata mai sus. si va spun tot ce stiu eu, voi imi spuneti tot ce stiti voi si o sa fim toti cu temele facute cand om ajunge acolo. astfel, azi vorbim despre insula corfu.

despre insula corfu am auzit c-ar fi cea mai verde insula a greciei. altfel, cred ca ati auzit de ea si rasfoind cate ceva despre mitologia greaca: cica poseidon (il stiti!) s-ar fi indragostit de fata lui aesopos (p-asta nu-l stiam, da’ cica ar fi un zeu al raurilor). in limba greaca, insulei corfu ii zice kerkyra, derivat de la korkyra, numele fetei lui aesopos, fata pe care poseidon a rapit-o (ce bestie!..) si a adus-o pe insula.

odata ajunsi acolo, se pare ca aveti ce face. multa lume spune ca o saptamana nu-i de ajuns cand te hotarasti sa-ti iei valiza-n spate si sa te indrepti spre corfu. dar cum spunem noi, romanii, mai bine mai putin decat deloc. 🙂 astfel, timpul vi-l puteti umple cu excursii pe mare, printre alte insule, trasee, croaziere private (d’astea practica una din surorile gabor, right? 🙂 ), tururi pentru artisti si multe altele pe care n-as avea timp sa le insir.

atat pentru a ajunge in corfu, cat si pentru a va putea misca de colo colo pe insula, beneficiati de transport cu avionul de la noi la ei, curse interne din corfu pana in atena (va spun ca merita), transfer de la aeroport, inchirieri de masini sau autobuze ce au permanent orarul afisat in statii.

timpul vi-l mai puteti umple cascand gura la festivaluri (daca aveti norocul sa le prindeti), veti manca arta pe paine, puteti admira costumele lor traditionale, va puteti cumpara piese de mobilier facute chiar de manutele lor si bijuterii realizate tot asa.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

de mancare mi-e teama sa vorbesc, ca se apropie ora pranzului si-mi dau lacrimile si pe fata si-n gura.  da’ amintim gyros, tzatiky, salate grecesti, musaca, placinte cu gris si lapte, pui stifado, masline grecesti marinate si toate celelalte.

 

despre paris si midnight in paris

what’s first it’s first: retrag o parte din lucrurile urate pe care le-am spus acum vreo luna despre ce-am vazut la paris. de fapt, nu le retrag, ele raman in picioare. dar as mai avea de adaugat cate ceva pe alocuri. totul din cauza filmului ‘midnight in paris‘, pe care l-am vazut acum o ora.

uitandu-ma la el, mi-am amintit ca mie mi-a placut, la un moment dat, parisul. si nu luat ca intreg, ci bucatica cu bucatica, straduta cu straduta, cafenea cu cafenea. mi-am amintit de cafenelele care umpleau trotuarele, de francezii care povesteau ziua in amiaza mare la un pahar de sampanie, de artistii de pe stradute, de agitatia de la sacre coeur – de departe locul meu preferat, de linistea de pe malul senei seara dupa 22,00, de ploile violente din fiecare noapte si de mirosul de proaspat din fiecare dimineata, de piata in care gaseam in fiecare dimineata baghete calde, frumos mirositoare si specialitati proaspete, de picnicurile la umbra turnului eiffel, de vinul rosu, de branza camembert si de strugurii rose, de muzica ce parea din alta lume, de eleganta femeilor, de romantismul barbatilor, (din nou) de caruselul de langa turnul eiffel in care m-am si urcat, de frumusetea cladirilor vazute de pe sena, cladiri luminate seara. cred ca mi s-a facut putin dor… doar putin. din fericire, cu o masa ca-n poza de mai jos si jazz in surdina mai trece 🙂

cum spuneam, am vazut ‘midnight in paris‘. stef mi l-a recomandat; si era oricum pe lista cu filme de vizionat luna asta, in vederea pregatirii pentru oscaruri. pe o vreme ca asta, cu o sticla de merlot si o cutie (plus jumatate din alta) de after eight a mers cum nu se poate mai bine cu atmosfera redata in film.

fara suparare, woody allen ramane totusi woody allen. filmul este o incantare, muzica pare desprinsa dintr-un spatiu ireal (si nu e, am cautat-o si gasit-o pe youtube), iar personajele sunt de-a dreptul fermecatoare. nu ma dau in vant dupa actori, dar nu pot trece cu vederea prezenta in film a lui adrien brody (ok, i’m a fan!) sau a lui marion cotillard. woody allen ne ofera o escapada extraordinara si ne pune la aceeasi masa, la un pahar de sampanie sau de vin rosu cu hemingway, fitzgerald, picasso sau dali. personajul principal al povestii are o relatie foarte personala cu parisul. acesta ar dori sa se mute permanent in paris pentru ca il inspira si ii ofera casa spirituala pe care o viseaza romantic si idealist din postura de scriitor de romane – inca nelansate. pentru el, parisul anilor ‘20 este perioada ideala in care sa fi trait si creat, un decor cultural si artistic mult mai in ton cu sensibilitatile lui decat zgomotul prezentului. poti sa-l invinuiesti?? 🙂

locuri in care am fost de-a lungul timpului

… si ce nu mi-a placut la ele.

si povestea incepe in grecia. tabara – din start, un inceput prost. leptokaria (statiunea in care am fost cazati) – n-are plaje cu nisip. nasol. atena – frumoasa, dar cam prea aglomerata (si cu multi tigani – de-ai lor). meteora – prea sus. salonic – prea banal. plusuri: mancare buna. bere ieftina si rece mereu. autostrazi de nota 20.

szalsburg – de poveste. superb. curat. aerisit. ce nu mi-a placut: ca am stat doar doua zile si nici bilete la robbie williams nu mai erau.

reims – racoare (in iulie), agitatie, oameni frumosi si nici urma de conationali. ce nu mi-a placut: hotelul si mancarea (mofturi, da).

paris – imbacsit, prea cald, prea scump, incarcat, cu prea multe cozi interminabile,  murdar, urat, cu oameni urati si tristi. m-as mai duce? it better be important! ce mi-a placut? plimbarea pe sena noaptea, caruselul de langa turnul eiffel (in care ma dadeam eu si niste copii de varsta sora’mii), baghetele calde si ziua petrecuta la disney.

milano  – 38 de grade seara, la ora 20.00.in rest, insipid, incolor, inodor (punct)

krk (croatia) – venita dupa o saptamana la paris, a fost o saptamana divina. soare, plaja (fara nisip), o mare foarte linistita, cele mai bune scoici si cea mai buna inghetata. ce nu mi-a placut? ca n-am putut fuma o tigara.

londra – 26 de grade in august (plecata de la 40 in bucuresti), ploicica din cand in cand, dar binevenita mereu (vremea la londra nu-i asa nasoala pe cat se spune). cazare – nota 20: la hotelul celor de la chelsea + pus piciorul pe stadion adevarat (sâc!). ce mi-a placut cel mai mult? tate museum, pe care mi-ar placea sa-l vad si-n 2012, aranjat de olimpiada. nu mi-a placut plimbarea pe tamisa in egala masura cu cea de pe sena. n-am urcat in london eye, dar am urcat si ultima treapta la st. paul. ce mi-a mai placut? mancarea. multa si buna. si berea. new castle! (se gaseste la absintherie). unde mi-a ramas gandul? la woodstock si acasa la shakespeare (care nu era acasa cand am fost eu). si la verdele de la warwick. m-as mai intoarce? in fiecare vara.

amsterdam – a fost prima vacanta in care am plecat singura. adica singura-singura. la un unchi care m-a plimbat vreo doua zile, dupa care mi-a pus harta in mana si mi-a dat drumu-n strada. si a fost bine. oameni frumosi, relaxati si foarte amabili. si de toate felurile. ce nu mi-a placut? aglomeratia din prima zi – gay parade si coada de doua ore de la van gogh. la ce mi-a ramas gandul? la cartofii lor prajiti, la heringul crud servit cu ceapa si castraveti murati, la crasma cu sute de feluri de bere, la seara de salsa (de joi seara) si la apusul vazut din apartamentul unchiului. si la cafeaua braziliana proaspat macinata. ce n-am facut? poze. si nici iarba n-am fumat.

sankt petersburg – intr-un cuvant? frigdetecacaipetine! altfel? cazare in buricul targului, neva inghetata, vazut tot de era de vazut, baut ceai cu vodka la cafeneaua de la care a plecat puskin si nu s-a mai intors, mancat stroganoff exact la stroganoff steak house, sorbit fiecare cuvant al ghidului igor si lacrimat adesea. ce nu mi-a placut? habar n-am.. nu gasesc, serios.. poate ca n-am stat decat o saptamana (din nou, mofturi). m-as mai intoarce? dumnezeule, da! primul lucru care-mi vine-n minte vorbind de sankt petersburg? urechi de porc in sos de vodka si paulaner nefiltrata. din butoi.

 

lisabona – dezamagitoare. nu urata, doar ca ma asteptam la mai mult. dupa primele doua zile acolo, cele mai frecvente ganduri erau ‘cum as putea sa ajung mai repede la amsterdam?’. una peste alta, boem. poate prea boem, chiar si pentru gusturile mele. un loc in care m-as duce pentru mancare si siesta. si vin verde. sau sangria alba. ce nu mi-a placut? acolo se intampla totul mult prea lent si eu n-am rabdare mai deloc. m-as mai intoarce? poate.. unde mi-ar placea sa locuiesc? la cabo da roca. da’ fix acolo!

 

p.s.: pozele lipsa sunt puse bine in album, la onesti. i will work that out.

Din conţediu, Lisabona…

Posted on

Anu’ ăsta m-am plimbat la căldurică, sătulă de ploile şi gerul din anii trecuţi de la Londra, Amsterdam şi St. Petersburg. Frumos, dar nu m-a dat pe spate. Ba mai mult, mă enervam că-mi amintea de Amsterdam şi am fost aproape de a mă urca în primul avion spre-ncolo. Una peste alta, câteva poze din Cascais, Belem, Sintra sau Cabo da Roca.

P.S.: Scrumiera a fost singura pe care am vazut-o si care mi-a fost pusa la masa in ultima zi la ei.

%d bloggers like this: