RSS Feed

Category Archives: ce-am citit şi-mi place

cum le stiti voi pe toate…

in special cei de la talentirosit.ro. la ei am citit minunatia si, evident, nu m-am putut abtine.

’10 idiotenii spuse de femei’

el zice: 1. Oare de ce te iubesc atât de mult? O întrebare din care se revarsă inteligenţă în stare brută.

eu zic: prietene, aici ai dreptate, nu gasesc ceva sa nu-mi convina. o femeie fara probleme la mansarda nu pune asemenea intrebari; nici macar in sinea ei.

el zice: 2. Ştii, tu eşti al doilea bărbat cu care mă culc. Ştiu, am fost al doilea de atâtea ori încât nici nu cred că există femeie care să se fi culcat cu mai mult de un bărbat.

eu zic: daca ai auzit asta de prea multe ori, cred ca nu te culci cu cine trebuie. chiar si-asa, cred ca exagerezi. eu n-am auzit ca vreo femeie sa faca asemenea afirmatii; nu-si au rostul oricum, nu crezi?

el zice: 3. N-am mai făcut asta niciodată (despre sex oral sau vreo schemă mai dubioasă). Ştiu, ai învăţat acum, instantaneu!

eu zic: trebuie sa existe o ‘prima data’ pentru toate. si daca-ti spun ca n-am mai facut-o niciodata, apai n-am facut-o! altfel n-am fi purtat discutia asta. 😉

el zice: 4. Nu m-am mai culcat niciodată cu un băiat de la prima întâlnire. Ştiu, sunt o excepţie, sunt obişnuit să fiu o excepţie; excepţie e numele meu mic! :P

eu zic: serios?! ai avut tu parte de replica asta? ti-am mai zis ca nu te culci cu cine trebuie..

el zice: 5. N-am iubit pe nimeni aşa cum te iubesc pe tine. Ok, Dan Bitman!

eu zic: si poti sa ma combati cum??

el zice: 6. Aş face orice pentru tine! […] – Hai pe la ai mei! – Nu vin, mi-e ruşine!

eu zic: si ea stie ca nu te culci cu cine trebuie! 🙂

el zice: 7. Îmi place când bei, eşti amuzant. […] Nu crezi că bei cam mult? […] Iar bei, porcule?

eu zic: asta doar cand bei ca porcu’. altfel, nu am cunostinta de asa ceva.  ok, parca-mi amintesc o povestioara.. acum, depinde si de femeie. 🙂

el zice: 8. Eşti mai ‘bun’ decât toţi foştii mei! Care ‘toţi’? Parcă ai mai avut doar unu’ înainte…

eu zic: chiar sunt femei care spun chestia asta cu voce tare?!?!

el zice: 9. Ştii…tu meriţi ceva mai bun! – Da’ nu vreau mai bun, te vreau pe tine! – Da, dar eu nu pot fi cu tine, pentru că ştiu că meriţi ceva mai bun… No shit!

eu zic: voi o folositi mai des, crede-ma pe cuvant!

el zice: 10. Nu mă mai iubeşti ca la început!

eu zic: cum naiba te prinzi? :))

despre ‘das parfum’ a lui patrick suskind si ‘perfume – the story of a murderer’ a lui tom tykwer

sau cartea bate filmul; si nici filmul nu-i rau deloc…

celebritatea lui patrick suskind vine in urma publicarii primului sau roman, ‘das parfum. die geschichte eines mörders’ (1985), carte ce a starnit senzatie si a devenit peste noapte un bestseller international. in 2006 a fost turnat un film dupa acest roman: ‘perfume – the story of a murderer’, filmat in franta si catalonia, cu un buget de 60 de milioane de euro. regizorul filmului a fost tom tykwer, cotat ca unul din cei mai interesanti regizori germani ai acestor ani.

acestea fiind spuse, sa vedem ce-i cu cartea, cum e filmul. personal, cartea m-a incantat mai mult datorita descrierilor detaliate dupa care sunt innebunita, dar nici filmul nu mi-a displacut. initial am vazut filmul si mi-a placut, apoi am aflat ca exista si o carte dupa care a fost inspirat. de autor nu auzisem niciodata si nici nu cred ca as fi auzit altfel. ca oricarui film inspirat dintr-o carte, ii lipsesc multe; dar la momentul vizionarii n-aveam de unde sa stiu. iar elementele lipsa ce nu s-au regasit in film mi-au tinut ochii in carte pana la sfarsit, de frica sa nu ratez ceva.

mi-au ramas foarte bine intiparite in minte doua scene: scena mortii madamei gaillard si scena in care baldini miroase ‘amor si psyche’. prima scena este descrisa intr-un fel in carte iar in film ni se infatiseaza altfel; pe buna dreptate daca ma gandesc bine – suskind l-a cam pus in dificultate pe tykwer cu povestea despre moartea madamei. la polul opus, scena cu baldini mirosind un parfum spre a-i ghici compozitia se intampla in film asemenea descrierii din carte, fara a omite nici macar un singur detaliu.

in secolul al optsprezecelea traia in franta unul dintre cei mai geniali si mai detestabili barbati dintr-un veac nu sarac in personaje geniale si detestabile ...’ – si ni se face introducerea in poveste…

intreaga poveste il are in centrul ei pe jean-baptiste grenouille. destinul sau sta sub semnul tragicului inca de la nastere, cand mama lui il abandoneaza fara regrete sub un morman de resturi de peste. primul scancet al copilului o trimite insa pe mama sa la spanzuratoare. de aici, viata copilul devine un cosmar. salvat, copilul isi petrece primii ani la madame gaillard, unde infrunta manifestarile tot mai clare de ostilitate ale celorlalti orfani. ceva in jean-baptiste face lumea sa se teama de el. nu doar faptul ca personajul este cu desavarsire lipsit de un miros propriu; intreaga sa faptura inspira neincredere, teroare. desi ajunge sa munceasca ca un sclav intr-o pielarie, singurul lui scop in viata devine cunoasterea si conservarea tuturor mirosurilor, de la mirosul de flori pana la mirosul alamei, portelanului, pielii, parului, granelor, pamantului sau chiar al omului. toata viata si-o dedica invatarii tuturor tehnicilor de pastrare a mirosurilor, pentru a-si implini cel mai mare ideal: ‘crearea parfumului perfect’.

intregul univers devine astfel o harta a parfumurilor si a duhorilor, pe care doar el, jean-baptiste, este capabil sa o descifreze. astfel, viata sa devine o mare calatorie pentru a-si duce la bun sfarsit menirea. va invata tehnicile de conservare, va face multe sacrificii pentru obsesia sa. daca si in ce masura isi va duce planuri la capat aflati din carte sau din film. le recomand pe amandoua, fara sa conteze ordinea.

read it. watch it. love it. you’ll thank me.

 

capote’s ‘in cold blood’

asa cum am promis intr-o postare de pe la inceputul anului, v-am pregatit impresii (tarzii) in urma devorarii cartii lui truman capote. ideea cu cititul cartii mi-a venit in urma vizionarii filmului, e drept, a doua oara. pentru ca sunt o mare fana a romanelor realiste, cu personaje si povesti care chiar au fost, pentru ca-mi plac descrierile detaliate care-mi permit sa ma transpun in intamplarile pe care le citesc, pentru ca, desi vazusem filmul, cartea lui capote m-a tinut in priza de la prima majuscula pana la ultimul punct; mi-a placut si pentru ca am citit-o in engleza (nu, nu ma laud, dar altfel isi pastreaza farmecul).

this is not beach reading‘ a fost primul lucru pe care l-am citit cautand cartea online; si asa e. un alt lucru de care ar trebui sa tineti cont este faptul ca nu toata lumea are un stomac care poate digera atatea detalii ale unei crime multiple. capote nu se grabeste in a descrie oamenii si locurile implicate in crima si foloseste foarte multe detalii ce creeaza un fel de suspans, la care te-ai putea astepta intr-un roman de fictiune.

hickock (hicock) si smith sunt doi oameni in miscare. socializarea n-a fost punctul lor forte niciodata. indiferent de motive, in mod individual sau colectiv, acestia jefuiesc alti oameni intr-un mod care ii face vinovati, expusi si, in cele din urma, demni de pedepsit. in mod ciudat, ei inteleg ca hotia este un lucru gresit. au fost doi cei care au apasat pe tragaci, au zburat creieri (pardon); si toate acestea pentru patruzeci de dolari si un radio cu tranzistori. capote o spune mult mai bine si mai detaliat decat mine. astfel, va recomand ‘in cold blood‘ intr-un weekend friguros ca cele de acum, alaturi de mult ceai cald (ajuta la combaterea fiorilor de pe sina spinarii) si ciocolata cu menta si lime pentru impacarea cu sine. 🙂
doua – trei cuvinte care mi-au atras atentia:

‘it was ideal apple-eating weather’

‘sitting, he has seemed a more than normal-sized man, a powerfull man, with the shoulders, the arms, the thick, crouching torso of a weight lifter; weight lifting was, in fact, his hobby’

‘… a voice that, though soft, manufactured each word exactly, ejected it like a smoke ring issuing from a parson’s mouth.’

‘he brought me this from san francisco. it only cost a penny. but isn’t is pretty?’

p.s.: m-am apucat de vizionat filmele nominalizate la oscar anul asta. am inceput bine, cu ‘midnight in paris’, despre care am si scris recent. in seara asta ar fi trebuit sa vad ‘the descendants’, dar am pus mana pe ‘parfumul’ lui patrick suskind.

books to buy in 2012

ceea ce inseamna ca o parte le-am si citit, dar le vreau in biblioteca; in romana, engleza, maxim spaniola 🙂 aviz amatorilor care-mi cumpara ocazional cadouri.

in ordine absolut intamplatoare, avem:

1. lewis carroll – alice in wonderland

2. gabriel garcia-marquez – dragoste in vremea holerei

3. gabriel garcia-marquez – un veac de singuratate

4. hector malot – singur pe lume

5. miguel de cervantes – don quijote

6. michael ondaatje – pacientul englez

7. f.s. fitzgerald – marele gatsby

8. truman capote – in cold blood

9. truman capote – breakfast at tiffany’s

10. marry shelley – frankenstein

11. john fowles – magicianul

12. charles dickens – marile sperante

13. vladimir nabokov – lolita

14. oscar wilde – the picture of dorian grey

15. stendhal – manastirea din parma

16. bram stoker – dracula

17. stendhal – rosu si negru

18. dante aligheri – divina comedie

19. victor hugo – mizerabilii

lista ramane deschisa, spre a fi completata. sugestiile sunt mai mult decat binevenite.

and yes, ‘That isn’t writing at all, it’s typing.’— Truman Capote

lectura de weekend

mint. de citit pe drum. eventual un drum bucuresti – onesti. sau invers.

ati citit ‘mintea unui barbat divortat’? nu?!?!

“se facea ca iubeam. eram indragostit si o vedeam doar pe ea. voiam sa am orgasm si cu altele, dar il pretuiam pe al ei.

se facea ca ne era bine, caldut, promitator. ma speria gandul vesniciei alaturi de ea, o singura femeie, dar stiam ca vom experimenta indeajuns de mult incat sa ma potolesc.

mi-o lua in gura cu pasiunea unei sotii care isi adora sotul. nu inghitea, dar facea gargara. intimitatea cu ea era amuzanta, revelatoare si unica. eram barbatul ei.

apoi mi-a pus conditii. dupa care mi-a dat ultimatum. dupa care s-a mutat la ma-sa. s-a strigat linie: pacientul era mort.

am picat in genunchi si mi-am admirat balele in cadere. eram tot eu, dar mai prost si al dracului de norocos: o femeie ma refuza, milioane ma asteptau.

ma asteptau, dar nu sa le intru in familie si sa le cunosc parintii si obiceiurile plicticoase de pranzuri cumparate din albumele kodak. nu, nu aveam de gand sa ascult mofturile si conditiile unui nou clitoris in spume. noua mea dieta implica doar conditionarile mele: stai asa, intoarce-te, musca-ma, ia-mi-o in gura, da-i-o si sorei tale…”

continuarea o puteti citi aici, e cel putin diferita de ce ati mai citit! neindicata celor slabi de inger! 🙂

lectura placuta va doresc!

Better late than never

dupa mai bine de jumatate de an mi-am adus aminte ca am terminat cu harry potter si n-am vorbit scris despre Harry Potter asta. sa fim intelesi de la bun inceput, relatia mea cu seria harry potter a fost de lunga durata, zece ani, am stiut tot unul despre celalalt. facand un calcul matematic usor, realizez ca acum zece ani aveam doispe. doispe ani. ce stiam eu la doispe ani?

harry potter&co m-au vrajit si m-au tinut hipnotizata zece ani de zile. zece ani in care am citit toate cartile, am jucat primele trei aparitii, am avut parfumul ‘harry potter’, fular, caciula si pulover in culorile ‘casei cercetasilor’, am vazut filmele, de nenumarate ori si imi tot promit ca-mi iau un weekend liber de la handbal si fac un maraton de vineri pana duminica in care respir, mananc si fumez ‘harry potter’. dar tot raman cu promisiunea. de ce? pentru ca n-am vazut partea a doua a ultimei parti din serie.

am citit cartea cu vreo doua-trei luni inainte, am auzit ca filmul nu-i ca, pardon, cartea si-am refuzat sa ma uit. am refuzat pentru ca imi amintesc weekend-ul in care aveam de invatat pentru vreo patru restante iar eu am stat cu ochii-n carte inclusiv cand invarteam in oalele cu mancare. si-am plans de doua ori. am plans invartind in niste paste atunci cand am crezut ca harry a murit; da’ sa ne-ntelegem: am plans. adica plans sanatos, nu smoircaiala. cu sughituri, cu greutate in respiratie, cu sunete (spre urlete) ciudate, lacrimi innodate-n barba, mucozitati in servetele si asezat in fund pe gresie. mi-au trebuit vreo cinci minute si-o tigara sa ma calmez si sa pun din nou mana pe carte, in vederea descoperirii marelui final. mai aveam maxim douazeci de pagini. ma uitam cu regret la cele cinci, sase sute cate fusesera cu o zi inainte. parca nu vroiam s-o termin. stiam ca va fi greu. mi-am facut curaj, am tras adanc aer in piept, mi-am inchis telefonul (pentru ca nimeni n-avea voie sa-mi strice momentul) si randuri au inceput sa curga in fata ochilor mei. si pe masura ce citeam, simteam cum relatia din mine si ei se apropie de final. si-mi parea asa rau. si parca nu vroiam sa ne despartim, dar eram in acelasi timp curioasa de ce va fi dupa el. apoi ma gandeam din nou la cei zece ani petrecuti impreuna si-mi lacrimau ochii. si tot asa pana am terminat. am terminat cartea si-am terminat-o si cu hogwartsu’ si tot ce tinea de el. ei, sa vezi atunci drama. daca imi amintesc bine, am sunat-o si pe mama sa-i povestesc, asa greu mi-a fost.

revenind de unde am plecat (oricum nu mai stiti, va spun eu), de ce nu vreau sa vad filmul? din cel putin doua motive; atat am deslusit pana acum. primul: pentru ca am auzit de la prieteni in care am incredere cand vine vorba de aprecierea unui film ca-i cam de cacat. comparativ cu cartea, sa ne intelegem. si n-as vrea sa injur de nervi juma’ de an ca n-a iesit filmul cum am citit eu in carte. cat despre al doilea motiv, cred ca vizionarea filmului ar duce la ruptura sigura dintre mine si ei. ar pune punct si eu nu m-as mai gandi la asta si alta data. or mai fi si alte motive, dar nu le miros eu; guys, feel free to share.

in incheiere, mie-mi pare al naibii de rau ca noi n-am avut un hogwarts la onesti. sau un severus plesneala. nu mancam bomboane cu aroma de varza si alte cele (de care nu vreau sa pomenesc, ca tocmai mi-am pregatit niste clatite. da! la doispe jumate noaptea!), nu invatam vraji noi. am avut in schimb carti la fel de ‘consistente’ ca ale lor, ore de chimie in care (cred ca) am pus mana pe niste substante (s-a intamplat o data sau de doua ori in opt ani), colegi mai rai decat malfoy si un fel de vincent crabe in liceu.

poza este facuta asta vara pe strazile lisabonei

N-am timp…

Posted on

… şi sufăr.

Nu ştiu la alţii cum funcţionează, da’ eu sufăr de timp liber. Când am, dorm. Că de, noaptea mă petrec prin cluburi. Şi uite-aşa se face că nu mai apuc să citesc decât de la foarte rar în jos. Şi mă apucă exact în perioadele cele mai aglomerate de la birou. Şi acum mă oftic c-am frecat-o patru ani de liceu, în care am citit vreo cinci cărţi. Nu. Mint. La vreo două dintre ele am citit doar rezumatele din cărţile alea colorate. Pfff.. Mi-e şi ruşine câte-odată, dar bine că nu ştie prea multă lume.

Bine naibii c-am scăpat de liceu şi, odată scăpată de sub autoritatea coanei profesoare de română, mi-am redescoperit pasiunea pentru citit.

Am început cu “Jurnal 2003 – 2009”, al Oanei Pellea. Jur că nu l-am lăsat din mână pân’ ce nu l-am gătat. E drept, avea maxim 200 de pagini sau p’acolo. Îi făcusem şi o recenzie, poate-o şi găsesc la un moment dat. Mi-a plăcut atât de mult încât, după ce am terminat-o am trecut încă o dată prin ea, am subliniat fraze şi am îndoit colţuri de pagină cum făceam când eram copil. Câţi din voi aţi făcut asta lately? Exact. Atât de bună a fost.

A urmat “Confesiunile unui cafegiu”, scrisă de maestrul cafelei, Gheorghe Florescu. Am cumpărat-o pur şi simplu, fără să fi auzit de ea în prealabil. Şi nu mi-a părut rău. Nu mi-a părut rău nici că nu m-am dus la un examen pentru că citisem tot weekend-ul şi m-aş fi dus degeaba. Fără a se ascunde, Gheorghe Florescu povesteste şi părţile plăcute ale vieţii sale, dar şi evenimente pe care mulţi ar prefera să le uite. Cartea este extrem de densă, iar detaliile te ameţesc, însă de o manieră plăcută. I-am pasat-o şi maică-mii şi asta m-a cam costat.. Şi încă mă costă. Noroc că numa’ la Crăciun şi de ziua ei. S-a învăţat repede cu cafeaua maestrului care, între noi fie vorba, e mai vorbăreţ ca mine.

Mai am ceva de împărţit cu două cărţi: eu zic că-s preferatele mele, prietenii spun că am obsesii.. Habar n-am. Cert e că, de vreo şapte ani citesc, cel puţin o dată-n an, “De veghe în lanul de secară” şi “Romanul adolescentului miop”. Eu nu văd nimic ciudat în asta, în condiţiile-n care Băsescu a citit “Levantu’ ” din 2004 în 2009 şi-a ieşit preşedinte a doua oară. În caz că v-a trecut prin cap, nu umblu cu Sallinger în geantă, că cine ştie ce ispravă fac şi dau aştia vina pe carte; cred că l-au făcut vinovat de suficiente pân’ acum.

 

%d bloggers like this: