… da’ n-am gatit. va dau totusi o reteta despre cum sa te faci de cacat cu poalele-n brau; sau in cap, sa inteleaga toata lumea despre ce vorbesc. astfel, sa incep:
povestea incepe miercuri (ieri) dimineata. eram acasa, ma pregateam sa plec la dentist, cu un mic ocol pentru niste radiografii. m-am imbracat frumos, cu rochita pe care am primit-o de craciun de la mama (multumesc, mama), rochita ce se preteaza tare bine la cizmele de piele intoarsa si la geaca levi’s (nu m-am putut abtine). mi-am pus o esarfa mare, colorata, ochelarii de soare si mi-am luat geanta smechera de laptop. si-am plecat la drum; din stefan cel mare, cu prima oprire undeva intre victoriei si aviatorilor. am intrat la radiografii, mi-am dat geaca jos, m-au radiat, m-am imbracat si-am plecat. si-am luat-o la pas, pe intreg bulevardul insorit, usor aroganta. cu castile in urechi, cu nasul pe sus, foarte mandra ca eram tare frumusica. era ora 09:00. in consecinta, tare aglomerat. la trecerea de pietoni de la victoriei erau cam o suta de persoane pe fiecare parte. de pe cealalta parte simteam ca ma sagetau niste priviri. stateam cu mainile-n nas, ochelarii pe nas, castile in urechi si se umfla pipota in mine cu fiecare secunda petrecuta la stop. stiam ca-s frumusica si-mi placea ca se uitau altii dupa mine.
in acelasi stil arogant de care povesteam mai sus am intrat si la metrou. cu nasul pe sus, foarte plina de mine, citind unele si altele pe twitter. statia dintre victoriei si stefan cel mare mi s-a parut extrem e lunga din cauza privirilor atintite spre mine. recunosc ca-mi place sa fiu in centrul atentiei, dar parca era prea mult. da’ nu conta, toata lumea se uita holba la mine. cu toata modestia, tare frumusica eram. am coborat la stefan cel mare, am mers juma de bulevard si-am intrat spre parcul circului. mai aroganta chiar decat va povesteam mai sus. claxoane n-am auzit din cauza castilor din urechi, dar nu bag mana-n foc ca n-au fost.
in parcul circului, pe una din aleile inguste, m-am intersectat cu doi masculi, frumusei foc, foarte pe gustul meu. spre marea mea bucurie, amandoi se uitau holbau la mine. atunci am zis: ‘frate, ii bine; inca pot!’ si mi-am continuat drumul in aroganta de rigoare. vreo 200 de metri mai incolo am mai dat de-un individ (detaliile nu-si au rostul) care m-a fixat cu privirea cu mult timp inainte sa ma apropii de el. si eu mergeam, eram interesanta, eram frumusica, stiam ca atrag priviri.
foarte plina de mine am inceput sa urc o panta. urcand, mi-am coborat putin nasul spre varful incaltarilor. atunci am observat culoarea ‘rochitei’. crem. zic ‘buuun’… si brusc imi amintesc ca eu nu m-am imbracat cu fusta a carei culoare o zarisem, ci cu rochita primita de la mama, aia cu model, colorata, care merge cu cizme si geaca de blugi. ‘ce naiba am vazut eu?’. cobor privirea a doua oara si observ ca, in partea din fata, singura parte din rochita care se mai vedea era o palma (maxim) din ‘jupon’. zic ‘eeei.. se mai intampla’. si-ncep sa trag de ea, in jos. cand, sa vezi surpriza: toata rochita mea (tooooataaa) era stransa sub geaca de blugi. palma de ‘jupon’ insemna cea mai lunga/mare bucata de material care mai era la vedere. restul era tot adunat bine pe sub geaca. am inceput sa trag isteric de rochie, aruncand priviri pline de ura catre tipul de pe banca. in incercarea de a-mi da seama de cat timp am mers asa, mi-a crescut putin tensiunea.
m-am prins. plecasem asa de la cabinetul de radiografii, de pe la aviatorilor. si-am mers pe la victoriei, prin stefan cel mare si toate astea se intamplau la ora 09:00, cu mine foarte aroganta si neobisnuit de plina de mine. eu am zis ca se putea mai rau, stef zice ca n-are cum. 🙂 asa ca, daca ma gasiti pe facebook/site-uri de pitipoance/sau mai stiu eu ce 9gag, sa va amintiti ca de la mine ati aflat prima oara!
eucandvreausascriuscriu 