RSS Feed

Tag Archives: de veghe in lanul de secara

N-am timp…

… şi sufăr.

Nu ştiu la alţii cum funcţionează, da’ eu sufăr de timp liber. Când am, dorm. Că de, noaptea mă petrec prin cluburi. Şi uite-aşa se face că nu mai apuc să citesc decât de la foarte rar în jos. Şi mă apucă exact în perioadele cele mai aglomerate de la birou. Şi acum mă oftic c-am frecat-o patru ani de liceu, în care am citit vreo cinci cărţi. Nu. Mint. La vreo două dintre ele am citit doar rezumatele din cărţile alea colorate. Pfff.. Mi-e şi ruşine câte-odată, dar bine că nu ştie prea multă lume.

Bine naibii c-am scăpat de liceu şi, odată scăpată de sub autoritatea coanei profesoare de română, mi-am redescoperit pasiunea pentru citit.

Am început cu “Jurnal 2003 – 2009″, al Oanei Pellea. Jur că nu l-am lăsat din mână pân’ ce nu l-am gătat. E drept, avea maxim 200 de pagini sau p’acolo. Îi făcusem şi o recenzie, poate-o şi găsesc la un moment dat. Mi-a plăcut atât de mult încât, după ce am terminat-o am trecut încă o dată prin ea, am subliniat fraze şi am îndoit colţuri de pagină cum făceam când eram copil. Câţi din voi aţi făcut asta lately? Exact. Atât de bună a fost.

A urmat “Confesiunile unui cafegiu”, scrisă de maestrul cafelei, Gheorghe Florescu. Am cumpărat-o pur şi simplu, fără să fi auzit de ea în prealabil. Şi nu mi-a părut rău. Nu mi-a părut rău nici că nu m-am dus la un examen pentru că citisem tot weekend-ul şi m-aş fi dus degeaba. Fără a se ascunde, Gheorghe Florescu povesteste şi părţile plăcute ale vieţii sale, dar şi evenimente pe care mulţi ar prefera să le uite. Cartea este extrem de densă, iar detaliile te ameţesc, însă de o manieră plăcută. I-am pasat-o şi maică-mii şi asta m-a cam costat.. Şi încă mă costă. Noroc că numa’ la Crăciun şi de ziua ei. S-a învăţat repede cu cafeaua maestrului care, între noi fie vorba, e mai vorbăreţ ca mine.

Mai am ceva de împărţit cu două cărţi: eu zic că-s preferatele mele, prietenii spun că am obsesii.. Habar n-am. Cert e că, de vreo şapte ani citesc, cel puţin o dată-n an, “De veghe în lanul de secară” şi “Romanul adolescentului miop”. Eu nu văd nimic ciudat în asta, în condiţiile-n care Băsescu a citit “Levantu’ ” din 2004 în 2009 şi-a ieşit preşedinte a doua oară. În caz că v-a trecut prin cap, nu umblu cu Sallinger în geantă, că cine ştie ce ispravă fac şi dau aştia vina pe carte; cred că l-au făcut vinovat de suficiente pân’ acum.

 

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 235 other followers

%d bloggers like this: