RSS Feed

povesti din vama

Posted on

… pe care nimeni nu le crede.🙂

am cedat nervos, rabdare pan’ la concediul din toamna n-am mai avut, nu stiam ce altceva sa facem; ne-am carat astfel in vama. noaptea, imediat cu a terminat stef cu muncile.

eram mai incantata decat in copilarie, in apropierea craciunului; mintea-mi zbura din 3 in 3 minute la hamacele in care-aveam a ma balangani (cunoasteti notiunea?), la briza, la nisipul cald si berea rece, la algele puturoase si la mirosul de hamsii cu usturoi.

cum spuneam, am plecat noaptea. la 2 jumate eram in tren, pe la 8 jumate in mangalia; cu tot cu intarzieri. la 9 eram in camera la ‘nea vali la pensiune si respiram un aer tare placut si proaspat.

am zbughit-o repede pe-o plaja murdara; dar nu mai conta. eram acolo, era liniste si era bine. ne-am cremuit si-am ciocnit o bere, foarte multumite de isprava ce-o faceam. am zacut vorbind foarte putin, incantate de linistea ce parea sa se asterne; doar d-asta am ales sa plecam lunea la mare, sa fugim de lume multa (si pentru ca e foarte placut sa-ti incepi saptamana de munca de joi🙂 ).

am mancat de pranz – ciorba de fasole cu afumatura mirosea divin – iar gombotii au fost foarte buni, desi total diferiti de cei cu care eram eu invatata; berea de ghimbir a fost atat de buna incat m-am hotarat s-o fac si eu in weekend. am dormit cateva ore si m-am trezit extrem de bine: pe muzica celor de la ac/dc si cu imaginea lui robert downey jr in cap.

plaja din nou pana la lasatul intunericului, baie in marea agitata, strangerile de inima ale stefaniei la fiecare val ce venea spre noi, intalnirea unui cuplu senzational (si extraordinar de beat si vesel; si misto), hamsii mancate cu o pofta de nedescris, bere rece in hamac, campari, guns and roses si stat in hamac pana tarziu in noaptea rece de la vama veche.

dimineata la 6 ma duceam spre plaja si ma uitam cu regret la cei care abia la ora aia se intorceau in camera, fiecare cum putea; ma gandeam ca acum vreo 3 ani eram ca ei. cafea cu lapte buna, o carte despre shakespeare si ale lui, racoarea diminetii, linistea de dupa betiile crunte din noaptea ce se termina, sticle goale, chistoace si somnuri adanci pe toata plaja.

am vrut sa mananc rapane, era bucataria inchisa. am vrut supa de midii, n-aveau. am mancat repede nu bors de peste care n-a fost nici rau, nici bun. dupa modelul primei zile, am dormit la pranz si-am plecat pe plaja. aveam in plan sa mergem seara la un concert al lui baniciu dar, doamne, ce bine era in hamac la noi. aveam tot ce ne trebuie si-am ramas acolo, povestind, razand, aproape plangand si doar stefania mai stie ce.🙂

dimineata la 5 eram pe plaja, cu cafea fierbinte, in asteptarea rasaritului si facand putina yoga. si-a fost bine. am inceput sa ma intristez ca trebuia sa plecam si doar gandul ca mai am concediu mi-a mai inseninat putin privirea. drumul spre casa a fost lung si-am dormit mai tot timpul, iar dimineata m-am trezit plina de energie, cu o stare buna de spirit, dar fara nici un chef de munca. si cu dor de vama.

About The Foodie

Full-time chef, part-time whimper

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: