RSS Feed

cine ne ia din motz?

Posted on

pentru c-asa-i normal la un anisor, nu? iar eu am facut un an pe blog.🙂

stiu, e foarte putin, dar pentru mine e atat de muuult; am schimbat vreo 6-7 bloguri in cativa ani, nici unul n-a avut o durata de viata mai mare de trei luni. doar pasiunea pentru scris s-a pastrat vie si puternica😀

de un an de zile imi faceti onoarea sa ma cititi (cei care n-o faceti inca, mai aveti timp; nu plec nicaieri!).

de un an de zile va povestesc despre cele mai mari bucurii si cele mai crunte suparari, despre oamenii pe care ii cunosc si despre locurile pe care incep sa le descopar, despre ce-am mai gatit sau ce si pe unde am mai mancat, despre lucrurile in care cred sau despre cele pe care nu le suport neam, despre carti si filme bune, despre concerte si trupe care-mi plac, despre locurile in care merg cel mai des.

de un an de zile am inceput sa cunosc oameni extraordinari si treaba-i si mai misteaux cand reusim sa socializam offline; habar n-aveti ce onesteni misto am descoperit de cand m-am mutat de acolo.😀

de un an de zile imi doresc sa ma pot tine mereu de scris, sa n-ajung unde-am ajuns cu celelalte bloguri (a se citi ‘nicaieri’)🙂

de un an ma zbat sa scot si eu capul la suprafata si incerc sa ma implic in campaniile online si-n ce mai misca si-am habar. si drag.

de un an de zile creste mandria mea de moldoveanca (get-beget) atunci cand primesc mesaje de incurajare de la prieteni sau de la oameni mai putin prieteni si ma distrez copios cand niste baieti ‘ma cearta’ ca le dau replici atunci cand ei scriu despre femei de parca ar fi fost una in alta viata.

imi place sa scriu pe blogul meu pentru ca e unul din putinele lucruri pe care nu le fac pentru ca trebuie; imi place blogul pentru ca ma reprezinta, pentru ca scriu din suflet, niciodata pentru ca trebuie (din acest motiv e posibil sa nu scriu cate 10 zile).

imi place sa scriu cand sunt foarte fericita sau foarte suparata, imi place sa scriu despre lucrurile care mi se intampla si o fac foarte des atunci cand nu-mi raspunde nimeni la telefon.🙂

imi place ca mama recomanda blogul prietenelor, iar tata mai comenteaza cand si cand (si e si abonat la postari).

ieri am stat juma’ de zi si-am citit 151 de postari, toate care-au fost intr-un an. unele m-au facut sa rad teribil, altele au rascolit amintiri, dar toate m-au facut sa-mi para si mai bine ca-s asa cum sunt (moldoveanca get-beget), vesela si optimista sau foarte nesuferita cand imi vine.

ca un soi de rezumat, intr-un an de zile am vorbit foarte mult despre mine, despre lucrurile care-mi plac si care nu-mi plac, despre ce ma mai supara, despre cum vroiam noi sa ne facem o firma si-i cautam nume, despre cat de mult imi plac baietii de la byron, despre cat de util este wishlist-ul in perioada sarbatorilor sau a zilelor de nastere, despre locuri in care am fost, despre una din prajiturile preferate, despre cum si cat urasc valentine’s day, despre cum isi dau unii cu parerea despre fete, despre cum mi-am cunoscut ‘idolul blogger’ 🙂 si despre bere, frumos ca de fiecare data.

a fost un an bun, frumos si agitat; exact cum imi place mie.

sa ma cititi in continuare, da?

About The Foodie

Full-time chef, part-time whimper

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: