RSS Feed

I don’t know you well enough for breakfast

sau cand crezi ca-i cunosti destul de bine.

cu totii – si sunt aproape sigura cand spun toti – am cunoscut la un moment dat o persoana pe care, atunci cand am cunoscut-o, aveam senzatia ca o cunoastem de-o viata. povestile noastre se asemanau, aveam aceleasi idei, aceleasi dorinte, ne placeau aceleasi lucruri, chiar si aceiasi oameni. ne placeau aceleasi stiluri muzicale, aceleasi genuri de filme, aceleasi haine; aceleasi tigari, aceeasi bere, cafeaua fara prea mult zahar, aceeasi culoare si aceeasi carte preferata. puteam vorbi ore, chiar zile in sir si tot ne-am mai fi putut spus multe; nici o ora n-avea suficiente minute, o zi petrecuta impreuna era intotdeauna prea scurta, lunile care treceau pareau toate luni scurte, de februarie. si toate aceste luni iti confirma ce spuneam la inceput: ‘senzatia ca o cunosti de-o viata’, senzatia ca stii totul despre ea, ca o cunosti ca pe tine insuti. dar nu-i asa! la fel cum am afirmat cu foarte multa siguranta faptul ca toti am cunoscut astfel de persoane, la fel (ba chiar cu mai multa indarjire) pot sa sustin faptul ca niciodata lucrurile nu sunt ceea ce par; prin urmare, oameni pe care crezi ca-i cunosti de-o viata, despre care crezi ca stii totul iti reproseaza lucruri de care tu n-ai stiu nicidata (desi-i ‘cunosteai atat de bine’).

lucrurile n-au fost si nu vor fi ceea ce par. nu poti sa spui ca stii sufient de bine o persoana imediat dupa ce-ai cunoscut-o, dar nici  dupa luni intregi in care v-ati vorbit zilnic. din motive foarte greu de inteles de catre mine, oamenii se feresc sa arate cine sunt cu adevarat. se abtin sa nu spuna anumite lucruri, se forteaza sa spuna altele doar din dorinta de a fi pe placul tuturor. si unora chiar le iese; doar ca nu tine mult. pe langa toate astea, mai exista un gen de oameni: cei care, pe langa faptul ca nu arata si nu recunosc anumite lucruri fata de cei din jurul lor, n-o fac nici macar fata de ei. asta mi se pare, intr-adevar, o mare provocare: sa ajungi in fata unor oameni pe care incerci sa-i convingi de niste lucruri in care nici macar tu nu crezi. si sunteti atat de multi in situatia asta… si voi stiti! la fel cum stiti ca mai devreme sau mai tarziu n-o sa va mai puteti abtine, n-o sa va mai puteti forta si-o sa plesniti. o sa ne turnati in cinci minute sute de lucruri care n-au fost facute bine, probleme, chestii care v-au deranjat de-a lungul timpului si despre care n-ati spus nimic ‘pentru ca voi n-aveti puncte sensibile’. in acel moment o sa-mi dau seama ca dupa atatea luni de zile nu te cunosc nici macar cat credeam ca te cunosc in prima zi si n-o sa vreau sa-mi mai pierd timpul convingandu-te sa ai incredere in mine. si-o sa plec. de tot.

(off topic)

p.s. 1: in seara asta sunt oscarurile. mie mi-au placut si ‘hugo’ si ‘midnight in paris’. as vrea sa vad si ‘the artist’ c-a zis wahlberg ca stie el (pe surse) ca acesta va fi marele castigator. voi ce ziceti?

p.s. 2: marti ma duc la social media summit. s-a mai inscris cineva?

(later edit)

p.s. 3: de ce ‘senna’ nu-i nominalizat la oscar???

About The Foodie

Full-time chef, part-time whimper

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: