RSS Feed

sa-mi vorbiti despre regrete

as vorbi eu, dar stim bine ca nu prea am ce. in consecinta, perfect logic si justificat, postarea asta nu va fi despre regretele mele. fara nici cea mai mica urma de ipocrizie (cum ar crede si cred multi), va anunt, daca mai era cazul, ca mie nu-mi pare rau de fel de lucrurile pe care le fac si cele care mi se intampla. in principiu, m-am cam obisnuit cu ideea ca unele lucruri nu tin de mine, altele se intampla cu un motiv, iar daca toate s-ar petrece dupa bunavointa mea, probabil n-as mai avea ce scrie si voi ce citi. si atunci ne-am plictisi cu totii.

astazi am citit un articol despre regrete. articolul poarta numele de ‘cele mai mari cinci regrete‘ si l-am zarit pe webcultura.ro. articolul original il puteti citi si aici, pe blogul personal al lui bronnie ware.

bronnie ware a fost asistenta medicala si si-a petrecut mai multi ani din viata ingrijind pacienti aflati in ultimele 12 saptamani ale vietii lor. aceasta a adunat marturiile pacientilor intr-o carte numita ‘the top five regrets of the dying’. pe scurt, cele mai mari cinci regrete, asa cum i-au fost marturisite lui bronnie ware:

1. ‘imi doresc sa fi avut curajul de a-mi fi trait viata cu adevarat pentru mine, in loc sa traiesc viata pe care ceilalti au asteptat-o de la mine‘.

2. ‘imi doresc sa nu fi trudit atat de mult‘.

3. ‘imi doresc sa fi avut curajul de a-mi exprima sentimentele‘.

4. ‘imi doresc sa fi petrecut mai mult timp impreuna cu prietenii‘.

5. ‘imi doresc sa-mi fi dat voie sa fiu mai fericit‘. – ‘acesta este un regret surprinzator de des intalnit. multi oameni realizeaza doar la finalul vietilor ca fericirea este o alegere. ei raman blocati in tipare si obiceiuri vechi. asa-numitul ‘confort’ si asa-numita ‘familiaritate’ le ineaca atat emotiile, cat si existentele. teama de schimbare ii determina sa pretinda fata de ceilalti si fata de sine ca sunt multumiti cand, de fapt, in adancul sufletelor tanjesc dupa o viata presarata cu hohote de ras si placeri mai mult sau mai putin vinovate’.

in ceea ce priveste curajul cuiva de a-si trai cu adevarat viata pe care si-o doreste si nu pe cea la care se asteapta cineva (indiferent de cine ar fi cineva-ul respectiv), mi se mai pare mai mult o chestie de respect. un respect al tau pentru viata care-ti apartine si pe care o traiesti cum numai tu stii si simti ca e mai bine – nu, ‘stiu eu ce e mai bine pentru tine!’ n-are ce cauta aici, indiferent din ce parte vine. actul de a-ti trai cu adevarat viata implica asumarea unor riscuri, acceptarea unor esecuri, dar vine intotdeauna cu satisfactia de a fi mandru de luarea unei decizii; un sut in fund este intotdeauna mai suportabil atunci cand stii ca nu ti se trage de la altii.

regretul cu truditul.. este al patrulea an in care desfasor constant o activitate, ma trezesc dimineata, plec de acasa si vin cand vin; tinand cont ca ma asteapta inca vreo 40 de ani ca astia, nu cred ca-i momentul sa ma plang🙂

in exprimarea sentimentelor sunt experta! si am prieteni (multi) care pot confirma. si nu doar prieteni. indiferent ca a fost vorba de antipatii sau de placutul unor persoane, daca n-am zis-o cu voce tare, mi s-a citit sigur pe fata. de cele mai multe ori am grija sa-mi fac cunoscute sentimentele verbal si foarte mult prin gesturi. asa cum unii se plang de faptul ca n-au curaj sa-si exprime sentimente, eu cred ca mi-as dori sa ma pot abtine, macar din cand in cand, in a-mi face cunoscute simtirile; pana acum n-am facut-o – de aici si nevoia mecanismului de aparare de care vorbeam nu foarte demult.

in ceea ce priveste timpul petrecut cu prietenii, nu prea m-as plange. desi nu e intotdeauna loc de petrecut ore in sir, timpul pe care il petrecem impreuna e de foarte buna calitate. evident, e loc de mai bine, dar stiu sigur ca se poate si mult mai rau.

in incheiere, oricine ar sta langa mine in ultimele zile din viata, nu m-ar auzi spunand ca mi-as fi dorit sa-mi dau voie sa fi mai fericita. sub nici o forma. oamenii ar trebui sa invete sa gaseasca fericirea in fiecare zi, in fiecare minut, in fiecare moment. fericire in gesturi simple. in zambete largi. in haine colorate. intr-o raza de soare, cat de mica. in stralucirea zapezii. intr-o cana de ceai si-un biscuite. intr-o carte buna. intr-un album de poze de ani de zile. in pliculete de zahar🙂 in pictatul peretilor. in trezitul devreme sau tarziu. intr-o melodie sensibila. intr-o baie calda. intr-un prieten bun. in parinti. intr-un el sau o ea. intr-o mancare buna. in desert. in vinul rosu si-n berea nefiltrata. in datul din coada al unui catel. in glumele cu colegii de serviciu. in plimbatul cu bicicleta vara. in dans. in trasaririle din momentele in care gandu-ti e la el.

astfel, cred ca am inteles de ce fericirea nu se cumpara.. ea se gaseste oricum la fiecare colt de strada si, contrar unora, este suficienta pentru toata lumea.

About The Foodie

Full-time chef, part-time whimper

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: