RSS Feed

despre paris si midnight in paris

what’s first it’s first: retrag o parte din lucrurile urate pe care le-am spus acum vreo luna despre ce-am vazut la paris. de fapt, nu le retrag, ele raman in picioare. dar as mai avea de adaugat cate ceva pe alocuri. totul din cauza filmului ‘midnight in paris‘, pe care l-am vazut acum o ora.

uitandu-ma la el, mi-am amintit ca mie mi-a placut, la un moment dat, parisul. si nu luat ca intreg, ci bucatica cu bucatica, straduta cu straduta, cafenea cu cafenea. mi-am amintit de cafenelele care umpleau trotuarele, de francezii care povesteau ziua in amiaza mare la un pahar de sampanie, de artistii de pe stradute, de agitatia de la sacre coeur – de departe locul meu preferat, de linistea de pe malul senei seara dupa 22,00, de ploile violente din fiecare noapte si de mirosul de proaspat din fiecare dimineata, de piata in care gaseam in fiecare dimineata baghete calde, frumos mirositoare si specialitati proaspete, de picnicurile la umbra turnului eiffel, de vinul rosu, de branza camembert si de strugurii rose, de muzica ce parea din alta lume, de eleganta femeilor, de romantismul barbatilor, (din nou) de caruselul de langa turnul eiffel in care m-am si urcat, de frumusetea cladirilor vazute de pe sena, cladiri luminate seara. cred ca mi s-a facut putin dor… doar putin. din fericire, cu o masa ca-n poza de mai jos si jazz in surdina mai trece🙂

cum spuneam, am vazut ‘midnight in paris‘. stef mi l-a recomandat; si era oricum pe lista cu filme de vizionat luna asta, in vederea pregatirii pentru oscaruri. pe o vreme ca asta, cu o sticla de merlot si o cutie (plus jumatate din alta) de after eight a mers cum nu se poate mai bine cu atmosfera redata in film.

fara suparare, woody allen ramane totusi woody allen. filmul este o incantare, muzica pare desprinsa dintr-un spatiu ireal (si nu e, am cautat-o si gasit-o pe youtube), iar personajele sunt de-a dreptul fermecatoare. nu ma dau in vant dupa actori, dar nu pot trece cu vederea prezenta in film a lui adrien brody (ok, i’m a fan!) sau a lui marion cotillard. woody allen ne ofera o escapada extraordinara si ne pune la aceeasi masa, la un pahar de sampanie sau de vin rosu cu hemingway, fitzgerald, picasso sau dali. personajul principal al povestii are o relatie foarte personala cu parisul. acesta ar dori sa se mute permanent in paris pentru ca il inspira si ii ofera casa spirituala pe care o viseaza romantic si idealist din postura de scriitor de romane – inca nelansate. pentru el, parisul anilor ‘20 este perioada ideala in care sa fi trait si creat, un decor cultural si artistic mult mai in ton cu sensibilitatile lui decat zgomotul prezentului. poti sa-l invinuiesti??🙂

About The Foodie

Full-time chef, part-time whimper

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: