RSS Feed

mai e mult pana la vara?

intreb pentru ca mie asa dor de nisip in chiloti mi s-a facut..

stefania nu vrea sa vorbim despre asta, s-a hotarat sa ma ignore in toate momentele in care eu am de gand sa pornesc o discutie in aceasta directie. gandindu-ma foarte intens in ultima jumatate de ora la treaba asta cu marea (care a inceput cu asta si nu-mi explic de ce), mi-am dat seama ca anul trecut n-am ajuns la mare. din pacate, mi-am adus aminte si de ce; si m-am enervat. pe mine. da-mi trece. de fapt, mi-a trecut.

altfel, dumnezeule, ce bine e la mare! pleci (ad-hoc) noaptea cu trenul, studenteste si nu prea; studenteste ca-i cu trenul si nu prea ca n-ai reducere (ai facut facultatea la id, desteapto!) in tren (plin, de altfel) gasesti doua locuri; perfect, doua eram si noi. pleaca trenul, tu ai muzica in urechi, stefania sta periculos de aproape, astfel ca nu rezisti tentatiei de a pune capul pe umarul ei. si dormi pana la constanta, respectiv vreo 6 (sase) ore. de la constanta te duci la costinesti (ca sigur e mai liber si mai linistit decat in vama) si dimineata, la ora 07:00 cauti cazare. gasesti cazare intr-o viluta draguta, unde ti se spune ca mai e libera doar camera matrimoniala. roz! stefania e foarte obosita, prin urmare, accepti camera. o atentionezi pe stefania ca la (maxim) 09:30 vrei sa fii pe plaja, ar trebui sa doarma repede. si o lasi sa doarma, in timp ce tu te uiti la handbal, vorbesti la telefon sau butonezi telefonul in draci. crede cineva ca stefania a apucat sa doarma?🙂

la 09:30 esti pe plaja si cauti o teresa unde poti sa bei o cafea decenta (da, la cafea faci mofturi). nu gasesti, dar iti dai seama ca e suficient de tarziu incat sa poti sa bei o bere rece. si sa stai pe plaja, cu fundu’-n nisip. si sa vorbiti. si sa nu conteze ca urla unii pe langa tine, nici ca-i marea foarte rece, nici ca adie vantul, nici ca iti intra nisip in ochi si-n gura, nici ca nu prea ai unde sa faci pipi. si zaci pana mult dupa pranz, alte beri, alte tigari, alte povesti. te mai vezi cu niste cunoscuti, mai bei o bere, ramai iar cu stefania, alta bere. plecati la white horse, acolo unde stii ca nu te supara nimeni, toata lumea-i prietena cu toata lumea, tequila-i ieftina si buna, muzica e rock si nu prea tare. atmosfera e numa’ buna de vorbit, povestit, facut planuri, amintit diverse. dimineata, cand soarele arde, te intorci pe aceeasi terasa, acolo unde berea-i rece mereu, muzica-i pe gustul tau, linistea-i la ea acasa. si e bine, esti linistita, te gadila nisipul din conversi si nu-ti pare rau decat ca maine-i luni si te intorci la munca. arsa strasnic de soare. si pentru ca ajungi in bucuresti seara la opt si nu-ti gasesti locul in casa, o convoci iar pe stefania pe terasa la pirahna. si acolo te prinde luni. si nici macar nu-i vara..

 

About The Foodie

Full-time chef, part-time whimper

5 responses »

  1. now you want my side of the story? :))

    Reply
  2. Pingback: Vreau la tara « don't bring around a cloud

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: