RSS Feed

‘da, da’ mie-mi trece’…

 

dupa cum unii dintre voi stiti, unul dintre hobby-urile mele e handbalul. sunt fosta jucatoare si de trei ani de zile sunt arbitru de handbal. stim cu totii parerea majoritatii in ceea ce priveste activitatea de arbitraj, stim cum sunt descrisi si, din pacate, acest lucru nu ne face cinste. dar nu asta-i ideea, nu scriu sa ma plang.

vreau sa povestesc altceva (cred ca e, de departe, cea mai tare faza pe care am trait-o intr-o sala de sport). in trei ani de arbitraj mi s-au adresat nenumarate cuvinte de ‘sanatate’, mi-au zis de parinti, m-au trimis in diverse locuri (in care, intre noi fie vorba, n-as avea cum sa mai ajung). diversi spectatori mi-au criticat de multe ori deciziile din teren, dar n-am avut niciodata o problema cu asta.

partea nasoala e ca, din postura de arbitru, nu prea pot sa iau masuri impotriva spectatorilor, decat in situatii care chiar depasesc niste limite. spre norocul meu, pana acum n-a fost nevoie de asa ceva. rar mi s-a intamplat ca la minute bune dupa terminarea unui meci, la iesirea din sala, sa mi se mai adreseze anumiti spectatori manati de dorinta de a-mi mai transmite cate ceva despre arbitrajul care i-a deranjat sau nu…

…dar ce te faci cand un spectator te asteapta sa-ti transmita niste lucruri care n-au legatura cu ce-ai facut tu pe teren? nu faci nimic, doar te minunezi si ai grija sa povestesti tuturor si sa te minunezi iar si iar de fiecare data cand povestesti. cu permisiunea voastra, iata un dialog intre mine si o doamna individa in momentul in care eu ieseam din sala (mentionez ca redau cuvant cu cuvant spusele doamnei individei):

ea: – da, da, da… arbitrule, pregateste-te ca o sa ai un raport!

eu: – de bine?

ea: – normal!

eu: – super…

si de aici incepe…:

ea: – si mai sunteti si urate! da! urata esti!.. hă hă hă!

eu: – !?!?!?! (n-am deschis gura)

ea (vizibil iritata de faptul ca nu reactionez): – si nici macar sutiene bune n-aveti!!!!

eu (jur ca mi-a fost frica ca o sa fac pe mine de ras; si marind pasul): – daca va intereseaza, sportul se face in bustiera. si da, am o bustiera chiar ca lumea. (si-am plecat)

ea: – asa.. hai, du-te! du-te la ma’ta!

eeeei??? cum e asta?

 

mentionez ca am niste prieteni din calarasi si o sa-i rog sa-i transmita doamnei proastei numai urari de bine; de altfel, ii mai doresc sa ajunga unde mi-a urat ea mie, dar ne-am lamurit deja ca nu se poate.

p.s.: m-am cam suparat ca m-a facut urata, tinand cont ca eu-s chiar frumusica..🙂

 

About The Foodie

Full-time chef, part-time whimper

2 responses »

  1. si asta pui tu la suflet :))? in loc sa fi pus la suflet daca ar fi zis ceva de arbitraj u te enrvezi asa degeaba :))
    dar lasand gluma la o parte, ea nu s-a uitat in oglinda inainte sa plece de acasa la cum arata cu treningu si cu ochelarii pe fata in sala de spoert (sperand ca vorbim de aceiasi persoana) :))

    Reply

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: