RSS Feed

Siroposenii

 

Azi-noapte mi-am permis un moment de sinceritate; sau de slabiciune. Sau ce-o fi fost el. Azi-noapte m-am gandit indelung, pentru prima data in doua luni si jumatate, la el, la cum ne-am cunoscut, la cum ne era impreuna. Si-am plans. Nici macar nu stiu de ce-am facut-o (de ce am plans, nu de ce ne-am despartit, ca asta stiu). Dar cred ca era cazul. Prea mult timp nu mi-am permis sa o fac. Dar sa nu dramatizam.🙂 De ce plangem noi, femeile? Habar n-am. Da’ stiu ca mi-a facut bine. Dupa doua luni si jumatate mi-am amintit de lucrurile frumoase (ca doar n-o sa ne amintim certuri, scandaluri, batai si ce-o mai fi la altii). Hai ca-mi revin.🙂 Nu stiu daca ar trebui sa vorbesc  scriu despre el. Nu se cheama ca-i barfa, nu?🙂

In primul rand, sper sa depasesc momentul cu facutul brioselor; am inceput sa ma simt ca Izzy in Grey’s si parca ma enervez si mai tare cand imi amintesc ca erau preferatele lui. Si totusi, ar fi pacat. Am inceput sa ma pricep si-mi ies tare bune. Si-i plac rau sora’mii. Si fetelor. Deci treaba cu briosele ramane! Bon…

Second: am voie sa ascult muzica ‘de-a noastra’? Tre’ sa am, ca-mi place! Ne potriveam la muzica, zau! Aveam gusturi asemanatoare, ne placeau multe la fel si a reusit sa faca sa-mi placa si multe cu care m-a invatat el. Se zice ca din toate trebuie sa iei ce-i mai bun; eu vreau sa iau muzica din lunile in care am fost impreuna. A propos, ne-am cunoscut intr-o iarna. In iarna de dupa un an am avut prima intalnire, la (not so) Lucky 13. A doua intalnire am avut-o in parcul Izvor, evident, tot iarna, la vreo -10 grade; dar aveam cu plus intr-o sticla de vodka adusa si pastrata bine de la Sankt Petersburg. Si-acum ma pufneste rasul cand imi amintesc ca avea fermoarul stricat. …Si am tot avut intalniri. El era avocat. Mama era bucuroasa.🙂 Iar eu eram a lui. Am rezistat inghetului, martisoarelor kitschioase, caniculei din august si-n prima zi de toamna i-am pus punct. De tot, fara drept de apel, fara second thoughts. Si e ciudat ca aseara m-am gandit pentru prima data la ce-a fost intre noi. Si-am vrut sa ma descarc, nu stiu de ce, mi-a venit pur si simplu. Si-am facut-o. Si-am plans, am scris, am ascultat ce mi-a cantat el prima oara (da! era avocat si un rock-star wanna be! si-i iesea!🙂 ). Si canta Sleep All Summer inainte sa adormim. Si era asa tafnos in somn, mi-au trebuit luni bune sa-l fac sa nu mai dea din maine pana ma trezea cand il luam in brate, ba mai mult, spre final l-am si ‘convis’ sa ma tina in brate ca tare mult imi placea sa ma cuibaresc. Bine, si acum imi place, dar singurul langa care ma mai cuibaresc in ultima vreme e tata, atunci cand ne uitam la White Collar sau sf-uri d-ale lui (romantic, huh?).🙂

About The Foodie

Full-time chef, part-time whimper

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: